Tot mai puţine rândunici

Uneori ni se întâmplă, în această perioadă a anului, să ne uităm în sus şi să căutăm cu privirea rândunicile, considerate vestitorii primăverii. Potrivit cotidianului Corriere della Sera,  profesorii italieni de la departamentul de bioştiinţe al Universităţii din Milano au sesizat în ultimii ani că se întâmplă ceva neobişnuit cu aceste păsări şi au efectuat un studiu legat de acest subiect. Ei au ajuns la două concluzii importante: în Italia, şi probabil pe întreg continentul nostru, există din ce în ce mai puţine rândunici, iar acestea sosesc primăvara tot mai târziu.
„Cu excepţia celor 10-15 la sută dintre ele care au sosit deja în Italia în această primăvară, restul au rămas încă pe coastele din partea de nord a Africii“, a declarat profesorul Nicola Saino. Motivele sunt schimbările climatice, dar şi  hrana din ce în ce mai puţină pe care rândunicile o găsesc în Africa înaintea drumului spre Europa, mai ales că ele trebuie să atingă o anumită greutate a corpului înainte să-şi înceapă lungul voiaj spre „bătrânul continent“.  
Cele mai multe rândunici pleacă spre Europa, cu scopul de a se înmulţi aici, din Nigeria, Gabon, Camerun şi Republica Centrafricană.
În fiecare an, pe cerul Italiei zboară din ce în ce mai puţine rândunici. În ultimii zece ani, numărul acestora a scăzut cu până la 50 la sută. Pe lângă faptul că păsările întâmpină din ce în ce mai multe dificultăţi în găsirea hranei atunci când se află în Africa, ele mai sunt şi vânate pentru a fi consumate pe acest continent. Spre exemplu, în Nigeria, rândunicile au fost incluse tot mai mult în meniul populaţiei.
Cu ocazia efectuării studiului asupra rândunicilor, profesorii italieni au mai descoperit că atunci când pleacă, la sfârşitul verii, spre Africa, rândunicile au un parcurs mai scurt decât atunci când se întorc. Astfel, la dus, ele zboară 4.000 de kilometri, alegând traseul cel mai scurt. La întors, rândunicile călătoresc 7.000 de kilometri, ocolind prin zona coastei de vest a Africii, în zona Atlanticului, şi trec apoi prin peninsula Iberică şi Franţa pentru a ajunge în Italia. Acest studiu a fost posibil după ce pe spatele a 100 de rândunici a fost instalat câte un rucsac de mici dimensiuni conţinând aparatură de urmărire.