Nastratin Hogea repara acoperişul casei când un bătrân se apropie:
– Om bun, poţi să te dai jos să vorbim ceva?
– Dar nu-mi poţi spune de acolo?
– Nu, aş vrea să vorbim de aproape.
Cam fără chef să întrerupă lucrul, Nastratin se dă jos.
– Ei, ce era aşa de important?
– Ai putea să-mi dai şi mie un bănuţ?
– Urmează-mă pe acoperiş!
Ajung ei tocmai sus, pe acoperiş, bătrânul mai greu, că nu mai era aşa sprinten. Nastratin îi zice:
– Nu, n-am nici un ban!
– Vecină, îmi împrumuţi şi mie mătura?
– Îmi pare rău, dragă, dar şi al meu se întoarce tot acum de la cârciumă…
