I-am întâlnit la Complexul de Servicii Comunitare „Vis de copil“, aflat în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, în cadrul căruia funcţionează trei centre: Centrul de plasament pentru copilul cu handicap, Centrul de recuperare şi reabilitare pentru copilul cu handicap şi Centrul de consiliere şi asistenţă pentru persoane cu tulburări de spectru autist. În centrele menţionate există copii cu malformaţii congenitale grave, copii cu probleme de sănătate, cu deficienţe de vorbire sau motrice. Fiecare copil are propria poveste de viaţă. Pentru o parte din ei, familia face tot ce îi stă în putinţă pentru a-i recupera, pentru restul însă doar medicii, fizioterapeuţii, kinetoterapeuţii, logopezii se luptă să le ofere o viaţă cât mai normală, să îi poată înscrie la grădiniţă sau şcoală.
Au parte de dragostea tuturor angajaţilor
Când intri în saloanele în care se află mulţi dintre aceşti copii, îţi dai seama brusc care sunt adevăratele probleme ale vieţii. Şase dintre ei suferă de hidrocefalie, tetrapareză spastică sau malformaţie congenitală de cord, ei fiind în stare terminală. În cazul multor copii din centru, medicii au fost rezervaţi, nu le dădeau nici măcar şansa unei zile de viaţă. Au câştigat lupta cu boala şi au reuşit să supravieţuiască chiar şi 15 ani… În momentul în care medicii le-au pus diagnosticul copiilor, părinţii au preferat să nu se chinuiască şi i-au lăsat în grija statului. „Copiii aveau termen de viaţă doar câteva luni. Aici, în centrul nostru, au depăşit acea perioadă. Avem o fetiţă care împlineşte 15 ani! Au parte, însă, de dragostea tuturor angajaţilor de aici, care s-au ataşat foarte mult de ei toţi, îi supraveghează permanent. Într-un caz nu cunoaştem familia copilului… Avem copii pe care i-am luat încă din maternitate sau din centrele de plasament. Avem însă şi cazuri când părinţii sunt săraci sub limita supravieţuirii şi le este imposibil să îngrijească un astfel de copil… Nici măcar nu îşi permit să îi viziteze. Avem şi un caz în care mămica unui copil aflat în fază terminală se află la muncă în străinătate. Mama ne-a solicitat informaţii despre aparatura necesară pentru a-şi întreţine singură acasă copilul. Dar cum costurile pentru un astfel de dispozitiv se ridică la câteva zeci de mii de euro, femeii i-a fost imposibil până acum să achiziţioneze astfel de aparatură medicală…“, a povestit doctor Anca Oprescu, şefa Complexului de Servicii Comunitare „Vis de copil“.
„Avem kinetoterapeuţi care îşi continuă formarea cu specialişti din Germania“
Centrul şi-a început activitatea cu doar 24 de copii, iar astăzi, după unsprezece ani, se face recuperare cu 115 copii aflaţi în Complexul de Servicii Comunitare şi cu mulţi alţii aduşi zilnic de bunici, bone sau asistenţi maternali. „Avem kinetoterapeuţi care îşi continuă formarea cu specialişti din Germania, la Sibiu. Ei folosesc atât metoda clasică, cât şi terapia Vojta. Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când la pacient nu s-au dezvoltat şi fixat deja aşa-numitele modele motrice înlocuitoare. La pacienţii aflaţi în faza de fixare a «motricităţii înlocuitoare», scopul terapiei este activarea şi menţinerea modelelor de mişcare fiziologice, precum şi rechemarea şi integrarea modelelor de mişcare anormale nefixate încă în desfăşurarea motrică normală până la stăpânirea deplină a motricităţii voluntare. Aceste terapii sunt eficiente pentru cei care suferă de tulburări centrale de coordonare, tulburări de mişcare ca urmare a leziunilor sistemului nervos central (pareze cerebrale, apoplexie, scleroză multiplă ş.a.), paralizii periferice, leziuni ortopedice, probleme ale funcţiilor respiratorii, deglutiţiei şi masticaţiei etc. Avem personal pentru educaţie specială şi terapie comportamentală, logopezi, fizioterapeuţi. Folosim, de asemenea, meloterapia, care se bazează pe acorduri muzicale, hidroterapia sau stimularea cu lumini“, a explicat doctor Anca Oprescu.
Recuperarea unui copil durează ani întregi
Janina Uţ lucrează de patru ani în acest complex. Se ocupă de tot ceea ce ţine de recuperare medicală. Este prima care preia copilul, îi evaluează starea de sănătate, stă de vorbă cu părinţii, află dacă aceştia au mai consultat alţi medici. Apoi prescrie o fişă de proceduri pentru fiecare micuţ. „Fiecare caz este special şi trebuie tratat cu foarte multă atenţie. Avem copii cu epilepsie sau care fac convulsii, care nu trebuie, de exemplu, să facă fizioterapie, au nevoie de alte terapii. Apoi, recomand asistenţilor aplicaţii specifice fiecărui caz. De fiecare dată încerc să explic părinţilor că recuperarea unui copil cu nevoi speciale nu se rezolvă într-o lună sau două, este o muncă de ani, care trebuie continuată de fiecare dată acasă“, a spus Janina Uţ.
Florentina Dumitru lucrează de 11 ani în acest complex. A fost primul kinetoterapeut angajat al centrului. Ea preia copiii imediat după ce sunt evaluaţi. „Nu ţinem cont de vârsta reală a unui copil, încercăm să îi punem o vârstă în funcţie de dezvoltarea lui. În funcţie de aceasta, încep orele de lucru. Am avut copii de care m-am apropiat, care mi-au intrat în suflet şi alături de care am suferit sau am zâmbit. Unul dintre cazurile mele cele mai vechi este al unei fetiţe cu distrofie musculară. Am făcut ani întregi terapie de recuperare cu ea, este cel mai inteligent copil dintr-o clasă din învăţământul de masă, cu premii la matematică, dar şi la alte concursuri şcolare. Din nefericire, boala ei s-a agravat. Din câte ştiu, părinţii au reuşit să strângă bani pentru un aparat de oxigen… Zilnic lucrez, în funcţie de afecţiune, între 30 şi 50 de minute cu ajutorul rulourilor, saltelelor, spalierului. Mai am un caz special pentru sufletul meu, un băieţel, Răzvan. A fost adus de părinţi la nouă luni. Nu stătea în şezut, nu avea tonus muscular. Acum este perfect, merge la şcoală, face fotbal. A fost norocos având o mamă care a luptat din răsputeri să îşi salveze copilul. Ne ataşăm de fiecare copil, ei simt cel mai bine emoţiile unei persoane şi răspund în consecinţă“, a povestit Florentina.
Loredana Popa este de 15 ani educator specializat, iar din 2003 lucrează la „Vis de copil“. Face terapie ocupaţională, stimularea limbajului prin joc, se ocupă în special de copiii cu tulburări de comportament. Cel mai mult lucrează cu copiii cu autism, o oră pe zi cu fiecare din ei. „Cu Mihai am lucrat timp de patru ani. Când a venit la mine era foarte afectat, retras, plângea foarte mult, autoagresiv, cu un retard sever de limbaj. Acum este în clasa I la o şcoală normală. Timp de patru ani bunica a venit zilnic cu acest copil pentru recuperare“.
Vor să extindă centrul
Părinţii care au copii cu autism sau alte afecţiuni pot solicita sprijinul specialiştilor din cadrul Complexului „Vis de copil“. Se aşteaptă bugetul pentru 2013, pentru extinderea complexului pentru încă 50 de beneficiari. Odată cu această investiţie, vor putea solicita recuperare de orice natură şi tinerii.
