Unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori din România, Marius Ghenea, a explicat, într-un interviu acordat GdS, ce provocări aşteaptă Craiova în peisajul economic actual. Fost acţionar la companiile Flamingo Computers şi Flanco, prezent în topurile Capital şi Forbes, susţinător al ideilor de afaceri şi conferenţiar de succes, Ghenea a absolvit liceul în Craiova.
GdS: Ce-i trebuie unui antreprenor pentru a avea succes în afaceri?
M.G.: În primul rând îi trebuie o echipă. Indiferent cum facem afacerile, ca antreprenor, individual sau ca echipă de antreprenori, ne trebuie o echipă, pentru că vom lucra vrând-nevrând cu nişte colegi, parteneri. Eu cred că echipa face valoarea, pentru că nici un antreprenor sau nici o persoană de una singură nu poate să întrunească toate calităţile necesare demarării, controlului şi managementului eficient al unei afaceri. Există nevoia de complementaritate şi, atunci, de obicei, se întâlnesc în afaceri de succes, aşa ca şi reţetă, echipe în care sunt doi-trei antreprenori care se complementează reciproc, unul dintre ei cu un profil mai pronunţat pe vânzări, celălalt cu un profil mai pronunţat pe analiză şi al treilea cu un profil mai pronunţat pe tehnic, pe livrare.
GdS: Cum vi se par tinerii din Oltenia? Sunt mai receptivi decât cei din celelalte zone ale ţării?
M.G.: Sunt excepţionali tinerii care vin şi participă la aceste cursuri, pentru că mi se par foarte interesaţi de afaceri, se pare că au deja destul spirit antreprenorial. Ceea ce le lipseşte în mod substanţial este educaţia antreprenorială de bază, care ar trebui să înceapă în şcoală, chiar în primii ani de şcoală, şi să continue la liceu, la facultate. Din păcate, lipseşte inclusiv din Strategia Naţională de Educaţie şi asta este o mare problemă.
GdS: Aţi găsit vreun Steve Jobs sau Bill Gates printre ei?
M.G.: Da… nu chiar un Jobs sau un Gates, dar…în sensul în care probabil e greu să ne imaginăm că vreodată vreun antreprenor român va fi la nivelul lor, la nivelul regiunii, al României, da, putem să vedem germenii pentru asemenea antreprenor.
GdS: Afaceri din ce domeniu aţi finanţa în momentul de faţă?
M.G.: IT-ul şi internetul. Sunt zone de foarte mare oportunitate, pe care m-aş concentra. Pe de o parte, internetul, ca şi platformă de tranzacţionare, creşte foarte repede, spre deosebire de toate metodele tradiţionale care sunt stagnate sau chiar în scădere. Aici vorbesc de magazine on-line, de tot felul de alte platforme care pun cumva împreună aceleaşi oferte pe internet. Pe partea de IT sunt nişte zone care pot fi foarte bine fructificate, mai ales aici, în România, pentru că există specialiști IT, costul forţei de muncă este încă relativ mic faţă de alte zone şi, nu în ultimul rând, faptul că România este bine poziţionată geo-strategic, fie în UE, fie pe un fus orar rezonabil pentru toate ţările din Europa. Românii, mai ales cei tineri, sunt destul de proficienţi în ceea ce priveşte limba engleză şi nu mai au bariere lingvistice. Şi asta ne ajută, pentru că, dacă mergi puţin mai la est, ţările din fosta Uniune Sovietică au o barieră lingvistică sensibil mai ridicată, deşi şi acolo sunt specialişti.
GdS: De ce aţi ales să finanţaţi afaceri mici şi nu să conduceţi o afacere pentru o perioadă îndelungată?
M.G.: Am făcut asta vreo 20 de ani. Fac antreprenoriat, deci primele afaceri le-am dezvoltat ca şi antreprenor. Ce am înţeles sau ce am văzut eu în ceea ce priveşte businessul este că ele manifestă anumite cicluri de dezvoltare şi, la un anumit interval de timp, este bine, şi în plan personal, şi pentru business, să faci o schimbare. Şi nu poţi să o faci ca şi antreprenor decât vânzând afacerea sau listând-o la bursă, ca să poţi să te ocupi de următorul proiect. Şi atunci, mergând de la un proiect la altul, am devenit antreprenor în serie, generând mai multe proiecte pe care le-am dezvoltat, după care mi-am dat seama că pot face mai multe proiecte în acelaşi timp, dar nu ca antreprenor, ci ca investitor. Şi aşa am ajuns în această poziţie, pentru că acum pot să colaborez cu mai mulţi antreprenori pentru multe afaceri care pot să fie extrem de diverse şi nu trebuie să aştept un număr de ani ca să încep un nou proiect.
GdS: Cum vi se par strategia economică a guvernului şi măsurile luate până acum?
M.G.: Au fost nişte lucruri bune înainte de perioada de dinaintea alegerilor pe care le-am apreciat, cum ar fi plata TVA la încasare şi alte măsuri, şi, bineînţeles, am reţinut şi din perioada preelectorală nişte politici economice şi fiscale care ar trebui să susţină dezvoltarea economică, pe partea reducerii CAS-ului, care poate fi o măsură de stimulare a creşterii economice. Să vedem cum se vor aplica aceste lucruri.
GdS: Şi despre creşterea pensiilor, a salariului minim…?
M.G.: În ceea ce priveşte măsurile sociale, nu pot să comentez decât în relaţie cu posibilitatea de a le asigura pe baza bugetului existent. În rest, ceea ce pot spune este că asemenea măsuri nu au aproape nici un rol în multiplicarea economică. S-a menţionat, de exemplu, faptul că anumite măriri de pensii şi salarii ar putea să stimuleze consumul. Şi asta ar fi un element de impact economic pozitiv. Dar mi-e teamă că, în realitate, stimularea consumului va depinde mai mult de încrederea pe care o au consumatorii în ceea ce se întâmplă cu economia decât în majorarea marginală a unui salariu minim pe economie. Şi, atunci, din acest punct de vedere, nu văd un efect semnificativ. Una dintre problemele României este că s-a contractat atât de mult consumul, încât nu mai avem cum să ne dezvoltăm, pentru că şi consumul este o componentă importantă.
GdS: Se vorbeşte despre intrarea în insolvenţă a unor mari unităţi de stat, despre care nu se credea vreodată că vor ajunge în situaţia asta. Este aceasta o măsură care ar putea duce la stabilizarea lor economică?
M.G.: Situaţiile sunt diferite. Probabil că în anumite cazuri, aşa cum este cazul Oltchim, insolvenţa este o decizie corectă, pentru că pe undeva şi teoria economică, dar şi legislaţia prevăd că, în măsura în care compania nu mai are resursele necesare, are chiar obligaţia să declare insolvenţa. În alte cazuri, cum a fost Hidroelectrica sau alte situaţii, au fost anumite strategii legate de insolvenţă, astfel încât să se poată obţine protecţie faţă de diverşi creditori şi, mai ales, faţă de diverse contracte, care nu erau contracte corecte. Şi, dacă insolvenţa a rezolvat nişte probleme şi a pus pe baze noi relaţia companiei cu furnizorii şi beneficiarii, este un lucru bun. De ce să nu-l apreciem? Cred că una dintre problemele foarte importante în România, şi nu e vorba numai de mediul de stat, ci şi de cel privat, este că încă avem o manieră foarte dramatică de a privi insolvenţa. Ea este un instrument de lucru pentru multe companii din multe ţări. În Statele Unite, de exemplu, două treimi din liniile aeriene operează în insolvenţă. După care îşi rezolvă problemele financiare, sunt protejate de creditori o perioadă, fac planuri de eşalonare. Şi noi ar trebui să privim la fel în România. Cred că este şi o chestiune culturală. Pentru noi, insolvenţa înseamnă ceva dramatic.
GdS: Dacă aţi putea, ce măsuri economice imediate aţi lua?
M.G.: Nu prea există măsuri miraculoase. Evident că una dintre problemele foarte importante este legată de nivelul de colectare. Iar asta nu poţi să o faci decât cu aplicarea cât mai corectă şi mai drastică a legii. Din păcate, avem taxe mari, dar sunt unii care nu mai plătesc şi suferim cu toţii. Economia subterană are nişte cote semnificative. Dacă aduci o parte din acel procent în zona în care să plătească taxe, probabil că asta ar rezolva o mare parte din problemele bugetului de stat. Cred că aş lua nişte măsuri destul de agresive în zona de susţinere a activităţii antreprenoriale. Câteva idei şi concepte s-au aplicat şi se aplică pe antreprenor debutant, pe câteva programe care au fost şi în perioada anteriorară şi care se continuă, dar cred că ar trebui făcut semnificativ mai mult. La urma urmei, ele sunt cele care produc. Şi la nivel european, 80% din noile locuri de muncă sunt produse de activităţi antreprenoriale, nu de marile corporaţii. Dacă reuşim să creăm nişte locuri de muncă sustenabile, asta rezolvă majoritatea problemelor şi sociale, şi bugetare. Aş încerca să rezolv problema cu TVA-ul diferenţiat. Toată Europa o face, reducerea graduală a TVA-ului, pentru că 24% este o cotă foarte mare, care afectează şi puterea de cumpărare, şi consumul. Putem să ne dăm cu părerea, dar în realitate nu aş putea să iau nişte măsuri decât după ce aş avea toate datele, pe care nu le am şi mi-e teamă că nu le au nici cei care ar trebui să le aibă.
GdS: Ce credeţi că lipseşte mediului de afaceri din Craiova şi de la nivel naţional pentru a se dezvolta?
M.G.: Cred că una dintre problemele Craiovei este că se află departe şi, totuşi, aproape de Bucureşti, în sensul în care, dacă vorbim de programe, de evenimente, de business, pentru mulţi craioveni pare confortabil să meargă până la Bucureşti să participe şi, dimpotrivă, să organizeze mult prea puţine asemenea lucruri în Craiova. Şi ăsta este un minus din mai multe puncte de vedere. Un element ar fi lipsa unei coagulări a mediului de afaceri de aici. Cel puţin eu nu am văzut. Există iniţiative, dar nu sunt foarte puternice aşa cum poate sunt în Cluj, Timişoara, Iaşi, care probabil au avantajul că, fiind foarte departe de Bucureşti, se dezvoltă ca şi poli regionali independenţi. Şi asta ar fi comparaţia între Craiova şi celelalte oraşe. Aceeaşi situaţie cu Craiova am văzut-o manifestată destul de puternic şi de Constanţa. Este cam aceeaşi distanţă până la Bucureşti. Şi acolo sunt foarte puţine evenimente şi programe de business.
GdS: Cum credeţi că ar trebui să se dezvolte Oltenia, Craiova? Ce atuuri avem?
M.G.: Cred că una dintre şansele semnificative ale Craiovei ca dezvoltare stă în acest plan de reformă administrativă. Craiova ar fi indiscutabil capitala unei regiuni mai mari decât judeţul. Chiar şi până atunci Craiova ar trebui să se impună mai mult ca pol regional care să capaciteze resurse şi din Târgu Jiu şi din Severin, Slatina, Râmnicu Vâlcea, Caracal, bineînţeles Calafat şi asta înseamnă vreo două milioane de locuitori. Ca oraşul să reprezinte un pol regional, trebuie să aibă acele puncte de atracţie, un centru universitar pe care îl are, dar poate că şi aici sunt multe lucruri de făcut, pe partea de retail este un mall, am fost şi eu o dată… Nici la Ford nu înţeleg foarte bine ce se întâmplă, pentru că, cel puţin planul iniţial, am văzut că nu s-a materializat din punctul de vedere al numărului de maşini. Pe de altă parte şi un oraş care se bazează foarte mult pe un singur nucleu economic nu este un oraş sigur.
