http:http://www.youtube.com/watch?v=vgpFpsTQzYg
În miezul creştinismului, omul simplu simte cel mai pregnant presiunea crizei. Cum sunt afectaţi grecii de ceea ce se întâmplă, dar şi similitudinile cu situaţia din România puteţi lectura în cele ce urmează.
După trei ani de austeritate, 93% dintre gospodăriile greceşti au fost afectate de o scădere a veniturilor, în medie de 38%, şi 40% dintre acestea au cel puţin un şomer, potrivit unui sondaj realizat în decembrie pe un eşantion format din 1.200 de locuinţe, de Institutul Marc şi dat publicităţii zilele trecute, relatează AFP. Sondajul mai spune că 40% din gospodării nu şi-au putut onora toate obligaţiile financiare legate de problemele curente, plata impozitelor sau creditele bancare şi că 54% dintre cei intervievaţi anticipează că nu îşi vor putea plăti dările nici în 2013. Citind aceste statistici am senzaţia de deja-vu, pentru că lucrurile acestea s-au întâmplat la noi. Situaţia grecilor este similară cu cea a românilor.
Economia
În prima zi a călătoriei noastre păşim pe meleagurile Atenei, un oraş plin de istorie, artă şi filosofie. Suntem un grup de jurnalişti români, invitaţi la evenimentul de decernare a premiilor AUTOBEST, unde maşina fabricată la Craiova, Ford B-Max, a câştigat premiul cel mare al juriului independent, format de jurnalişti din toată Europa. Printre conferinţe de presă, gala de decernare a premiilor AUTOBEST, ceremonia aferentă evenimentului şi alergătura după ştampile (apropo de acest aspect, în multe state europene ştampila este un instrument, ce nu se mai utilizează de ani buni) a fost organizat şi un mic tur al capitalei Greciei.
Ţara se află în plin declin economic. Criza datoriilor Greciei a pus pe jar întreaga Europă. La prima vedere nu se observă că ar fi afectaţi: magazinele sunt la fel de pline în miezul unei zile lucrătoare, tavernele abundă de populaţie în aceleaşi zile lucrătoare. Ne gândim că poate sunt turişti… deşi sezonul nu a început.
Stăm de vorbă cu Kostas, un jurnalist free-lancer, care încearcă să facă şi alte activităţi, pentru a rezista. El ne spune clar cum i-a afectat criza pe grecii de rând: „În urmă cu doi ani, salariul mediu era la noi de 2.000 de euro. Acum a scăzut la 300-400 de euro. Gândiţi-vă cât este puterea de cumpărare la ora actuală cu un salariu ca acesta…“. În multe locuri din capitala Greciei nu primeşti bon fiscal decât dacă îl ceri în mod expres. Este cunoscut faptul că la greci economia subterană atinge cote alarmante. În urmă cu câteva luni, Vasile Puşcaş spunea în timpul unei dezbateri organizate la Craiova: „Până nu demult, România ocupa locul doi în estimările Uniunii Europene în ceea ce priveşte economia subterană, estimată la peste 40% din PIB. Acum nu mai este România pe locul doi, nu pentru că s-ar fi întâmplat vreo minune la noi, ci pentru că UE a descoperit Grecia, care are o economie subterană mai mare decât a României“.
„Doar greva ne-a mai rămas!“
Un popor care are resursă naturală clima şi turismul ca principal motor economic nu are alternative prea multe. Îi spunem lui Kostas că, din afara Greciei, lucrurile se văd altfel. Că ar veni mai mulţi turişti români în minunata ţară a lui Aristotel şi Pitagora, dar grevele repetate şi protestele spontane care blochează transportul îi descurajează pe turişti. Tânărul jurnalist ne explică faptul că, atunci când cresc taxele şi austeritatea devine insuportabilă, singurul lucru pe care îl pot face oamenii este să protesteze: „Doar greva ne-a mai rămas!“.
Istoria şi arta
A doua zi vizităm Atena. Temperatura aerului ajunge la 20 de grade Celsius, deşi suntem la începutul lui februarie. Oraşul se întinde pe o lungime de circa 70 de kilometri şi găzduieşte o populaţie de 5.000.000 de locuitori. În sezonul estival, pe lângă localnici, Atena este „cotropită“ de încă 2.000.000 de turişti.
Prima surpriză vine de la ghidul nostru, Akis Spyzatos, un grec plin de şarm şi cu o vastă cultură europeană. El a studiat în România şi a vizitat o bună parte din ţară. Să auzi din gura unui grec cum este lăudată cultura românilor, arta şi ţinutul şi calitatea oamenilor nu-i un lucru de lepădat. Akis ştie să pună în relief fiecare piatră pe care călcăm pe tărâm grecesc, fiecare sculptură pe lângă care trecem.
A doua surpriză vine de la Acropolis Museum, unde jurnaliştii au intrarea liberă, iar restul vizitatorilor plătesc cinci euro de persoană. Printre blocurile de marmură ce ilustrează lupte cu centauri, printre statui ce simbolizează frumuseţea absolută în concepţia marilor artişti din Grecia Antică, un aspect ce duce la modernism ne atrage atenţi: statueta zeiţei Nike (ce înseamnă victorie) se înalţă semeaţă, cu aripile frumos conturate. Ghidul nostru ne spune că forma aripilor a devenit, peste timp, simbolul companiei Nike, care există în timpul zilelor noastre.
Locul unde a luat naştere adevărata democraţie
De sus, de pe Acropole se vede imensitatea Atenei: stadionul lui Zeus, teatrul muzical închinat zeiţei Atena, celebra Agora – locul unde se întâlnea poporul cu conducătorii, în Grecia Antică, iar cele mai bune idei erau votate de mulţime şi după aceea erau puse în practică de conducători. Practic, în Atena a luat naştere prima formă a democraţiei din lume (cuvântul provine de la combinaţia „demos“, care înseamnă popor, şi „kratos“, care înseamnă putere). Pe atunci chiar conducea poporul şi el lua deciziile importante, prin vot deschis, în piaţa publică. Zâmbind, Akis ne spune cu tâlc: „Tot aşa este şi în zilele noastre…“.
Acropole de Atena găzduieşte cea mai cunoscută clădire din lume
Clădirea Parthenonului a fost construită începând cu anul 432 înainte de Christos şi a servit ca reşedinţă a imensei statui a Atenei. Construirea ei s-a întins pe o distanţă de nouă ani, fiind probabil cea mai cunoscută clădire din lume, încărcată de istorie, religie, dar mai ales de artă. Piesele mari din marmură par a fi într-un puzzle uriaş şi, oricum le-ai schimba, ar rezulta aceeaşi imagine. Legenda spune că din templu a devenit biserică, moschee şi chiar depozit pentru armele turceşti.
Ghidul Akis se opreşte în faţa unei clădiri impozante, iar scările imense urcă parcă la infinit şi coloanele se înalţă spre cer. Am avut senzaţia că mă aflu pe acoperişul lumii. „Parthenonul este cunoscut drept templul virginităţii, al zeiţei Atena, şi este singura clădire perfectă din lume. Toate cele trei dimensiuni sunt perfecte şi au aceeaşi proporţie“, explică ghidul nostru.
Cristina: A plâns România după mine?
Coborâm de pe Acropole în forfota oraşului. Luăm masa la o tavernă în zona numită Plaka. Aflată sub puternica influenţă a turcilor, care şi-au pus amprenta şi asupra domeniului culinar, mâncarea tradiţională grecească face plăcere oricărui turist. De la celebrul tzatziki şi până la cunoscutul Gyros cu pită grecească, bucătăria locului satisface multe gusturi. Ne aşezăm la masă, dar din politeţe vorbim în limba engleză cu însoţitorul nostru Nikos. Dar când trecem la viul grai românesc, ochii chelneriţei se luminează brusc, faţa ei devine zâmbitoare şi nu poate decât să exclame: „Ah, sunteţi români de-ai mei! Sunteţi primii care nu semănaţi a fi români…“. O luăm ca pe un compliment şi intrăm în vorbă cu tânăra Cristina. Are puţin peste 20 de ani, este din Suceava şi stă de şase ani în Grecia. Spune că lucrurile nu mai sunt la fel ca acum câţiva ani, de când s-a instalat criza. Sunt mulţi români care lucrează în Atena, dar nici la ei nu mai e „Raiul pe pământ“. Zâmbind timid, tânăra ne explică de ce a ales să-şi caute norocul în Grecia, apoi a început cu o uşoară autoironizare, strângând cu mâinile un celofan mare, plin cu tacâmuri ridicate de la mese: „A plâns Suceava după mine când am venit aici“. Un coleg din Bucureşti o întreabă de ce nu se întoarce în ţară, iar Cristina răspunde cu acelaşi zâmbet natural: „Păi vreţi să plângă şi Atena după mine?“. În ciuda feţei zâmbitoare a Cristinei, i-am simţit tristeţea din glas, specifică omului care munceşte printre străini.
Grecii se tratează cu… filosofie
Grecia a dat şapte dintre cei mai importanţi înţelepţi ai lumii. De la un stat care a pus bazele democraţiei în lume, astăzi statul elen este unul aproape izgonit din Europa, cu datorii istorice către organismele internaţionale, cu ample mişcări de stradă, cu economie subterană, dar şi cu oameni la limita subzistenţei. Au apărut chiar bancuri pe seama faptului că grecilor nu prea le place munca. Dar în interiorul graniţelor Greciei este curios cum de pot fi oamenii atât de resemnaţi, de calmi (până la următoarea grevă anunţată…), aşa cum i-am văzut noi în cele două zile de periplu prin Atena. Răspunsul stă în filosofia ghidului nostru, Akis: „Strămoşii noştri ne-au învăţat, cu înţelepciune, să trăim fiecare zi ca şi când ar fi ultima. Aşadar, în vremuri de criză, grecul îşi trăieşte clipa“.
