La trei luni de la venirea în Craiova, Xu Chang, primul profesor de limba chineză de la Colegiul Naţional „Elena Cuza“, povesteşe într-un interviu acordat exclusiv GdS despre perioada de studiu necesară pentru a putea comunica în chineză, dar şi despre impresiile pe care i le-a lăsat România.
GdS:Pentru un popor latin, limba chineza nu este uşoară, pentru că are şi altă scriere. Cum se descurcă elevii Colegiului Naţional „Elena Cuza“din Craiova?
Xu Chang: Chineza nu este uşor de învăţat, uneori nici pentru nativi. Dar cu elevii pe care îi am acum pot spune că s-a creat o legătură specială. Sunt tineri, curioşi şi învaţă foarte repede. Am trecut de partea introductivă. Au început să citească şi să poată face mici conversaţii. Unii dintre ei au participat şi la vizita ambasadorului Chinei în Craiova, din luna decembrie, şi au fost foarte bucuroşi că au avut acest prilej.
GdS: De cât timp de studiu ar avea copiii pentru a putea comunica în chineză?
X.C.: Pentru a învăţa limba chineză, este nevoie de cel puţin doi ani de studiu, cu două ore pe săptămână. Şi doar pentru a putea să aibă o conversaţie de bază. Pentru a vorbi cursiv, pe orice temă, este nevoie de trei ani, dacă se studiază intens, mai multe ore pe săptămână. Dacă se merge pe doar două şedinţe, poate fi vorba de cinci ani.
GdS: Când aţi venit la Craiova, aţi anunţat că, pe lângă orele de la clasă, veţi aloca timp şi pentru meditaţii. Aţi primit solicitări în acest sens?
X.C.: Da. Au venit oameni de afaceri care au contacte cu chinezi, dar şi elevi. În prezent, am 70 de elevi şi 15 adulţi. Cererile pentru studiul limbii chineze sunt tot mai multe. Sunt doritori, având în vedere că şi China este o importantă putere economică, care se poate menţine pe termen lung.
GdS: Cât costă o astfel de meditaţie?
X.C: Pentru elevi, tariful este de 80 de lei pe lună, iar pentru adulţi – 100 de lei.
GdS: Cu cine este mai uşor de lucrat, cu elevii sau cu oamenii de afaceri?
X.C.: Totul depinde de starea pe care o au în momentul în care se desfăşoară lecţia. Uneori, sunt mai receptivi adulţii decât elevii. Oamenii de afaceri sunt foarte ocupaţi şi activitatea intensă care le afectează de multe ori concentrarea. Sunt mai activi în special cei care au relaţii economice cu chinezii. Altă particularitate este aceea că adulţii vor să aibă una din şedinţele de pregătire vinerea. Cu elevii este mai uşor, pentru că sunt mai tineri şi prind mai repede pronunţia. Prin urmare, pot spune că este importantă diferenţa de vârstă.
De anul viitor, ar putea veni alt profesor
GdS: Cât veţi sta în Craiova?
X.C.: Contractul meu cu Colegiul Naţional „Elena Cuza“ din Craiova este pentru un an. După această etapă, Ambasada Chinei va decide dacă pentru anul viitor eu voi continua activitarea sau dacă mă voi întoarce la Beijing. Mi-aş dori să rămân în Craiova, pentru că m-am ataşat foarte mult de elevi şi de profesori. Problema este că eu sunt înscrisă şi la master în China şi este posibil să fiu nevoită să mă întorc în ţara mea. În locul meu va veni alt profesor care va continua lecţiile de limba chineză cu elevii. Nu este exclus ca în fiecare an să fie câte un profesor nou.
GdS: Nu aţi terminat studiile universitare. Prin urmare, acesta este primul an de activitate didactică?
X.C.: Nu este primul meu an de activitate didactică. Am mai predat chineza şi la Beijing pentru austrieci, americani, francezi.
GdS: Este vreo diferenţă între elevii din China şi cei de aici?
X.C.: Elevii din Craiova sunt mult mai activi la oră decât cei pe care i-am avut în China. Le place să converseze foarte mult. Şi sunt şi foarte prietenoşi. Lecţiile încep cu expresia „te iubesc“, scrisă pe notebookuri atât în română, în engleză, cât şi în chineză, ceea ce mă face să mă simt foarte ataşată de ei.
Similitudini între tradiţii
GdS: În ceea ce priveşte oraşul Craiova, cum a fost acomodarea?
X.C.: Craiova mi s-a părut un loc minunat de cum am ajuns. Am fost primită prietenos şi chiar sprijinită pentru a mă descurca uşor să trăiesc şi să cunosc oraşul. Asta m-a făcut şi să îndrăgesc locul, din primele clipe.
GdS: Cât despre mâncarea tradiţională românească, cred că aţi reuşi să gustaţi câteva specialităţi. A fost ceva care v-a plăcut?
X.C.: Da. Mănânc în general mâncare românească. Cel mai mult îmi place mămăliga, grişul cu lapte, ciorba de perişoare, supa cu găluşte şi clătitele. Pe toate le-am servit la cantina şcolii şi mi s-au părut minunate.
GdS: Toate produsele au fost o noutate?
X.C.: Nu chiar. Am găsit multe similitudini între tradiţia românească şi cea chinezească. Una este chiar mămăliga. Şi noi, în China, avem aşa ceva. Diferenţa este că a voastră este rotundă şi foarte mare. Se serveşte cu brânză şi mie chiar îmi place combinaţia. Nu am mâncat înainte aşa ceva. La noi însă mămăliga se consumă altfel. Se pune în forme rotunde mici, lângă care se aşază carne, dar şi un mix de cartofi, salată.
GdS: Există diferenţe clare între bucătăria chinezească şi cea românească. A fost un moment în care aţi simţit lipsa produselor tradiţionale?
X.C.: Nu pot spune că mi-a lipsit ceva. Aici sunt şi două restaurante chinezeşti, unde am găsit mâncare tradiţională. Nu am mers foarte des. Mănânc la cantina liceului, nu mai folosesc beţişoarele atât de des. Le-am înlocuit cu furculiţa şi cuţitul. Beţişoarele le scot mai mult în weekend, când gătesc eu chinezeşte şi mănânc cu elevii.
Vacanţe scurte prin ţară
GdS: În ceea ce priveşte timpul liber, în afară de gătit şi, bineînţeles, meditaţii, care sunt destul de multe, ce altceva mai faceţi?
X.C.: Îl petrec cu prietenii, pe care mi i-am făcut chiar aici în Craiova, din rândul profesorilor, dar şi al elevilor. Am fost să vizitez şi alte locuri din ţară.
GdS: Unde mai exact?
X.C.: Am vizitat câteva oraşe. Am fost la Timişoara, Braşov, Bucureşti, dar şi la Olăneşti.
GdS: Şi care a fost prima impresie?
X.C.: Am rămas cu amintiri frumoase de la Braşov. Acolo am fost la schi. Pârtiile sunt superbe. Şi peisajul. Am urcat cu telecabina şi am văzut întreaga privelişte de la înălţime. A fost foarte frumos. Şi în oraş mi-au plăcut clădirile şi, în special, bisericile. Cât despre Bucureşti, pot spune că este un oraş mare, dar ca orice capitală este foarte aglomerată.
GdS: În timpul petrecut în România şi prin contactul permanent cu elevii români, aţi reuşit să învăţaţi vreun cuvânt din limba română?
X.C: Am învăţat câteva cuvinte şi chiar întrebări cum ar fi „Cum te cheamă?“, „Câţi ani ai?“, dar şi să spun „Sunt profesor de chineză“, „Bună ziua“, „Bună seara“, „Bună dimineaţa“. Am învăţat de la sărbători să spun „Crăciun fericit!“.
