Bomba-tsunami

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în locul lansării bombelor atomice asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki, Statele Unite ar fi putut utiliza o bombă-tsunami capabilă să inunde oraşele de pe coastele japoneze, relatează corriere.it. Informaţia a fost dezvăluită cotidianului  Daily Telegraph de către Ray Waru, jurnalist şi scriitor neo-zeelandez, care în urma analizării mai multor dosare militare din arhivele ţării sale ar fi descoperit documente confidenţiale. Potrivit acestor documente, în iunie 1944, SUA împreună cu Noua Zeelandă au participat la operaţiunea „Project Seal“, pentru a testa în apele din regiunea Noua Caledonie proiectile capabile să provoace valuri cu înălţimi de peste zece metri, care puteau distruge fără probleme un oraş aflat în regiunile de coastă. Ideea realizării unei bombe-tsunami a fost lansată de  E.A. Gibson, un oficial american care a observat că exploziile în mare, provocate pentru a îndepărta recifele de corali din jurul insulelor din Oceanul Pacific, erau de multe ori urmate de valuri uriaşe. Testele au avut rezultate pozitive, iar în timpul probelor au fost detonate peste 3.700 de proiectile mai întâi în apele din Noua Caledonie şi apoi în Peninsula Whangaparaoa, aflată în apropiere de Auckland. „Putem presupune că, dacă bomba atomică nu ar fi funcţionat atât de bine pe cât a făcut-o, s-ar fi putut recurge la atacul oamenilor prin valuri tsunami. A fost uimitor. În primul rând, că unii oameni s-au gândit la elaborarea unei arme de distrugere în masă folosind valuri tsunami. În al doilea rând, pentru că Noua Zeelandă a mers atât de departe până la a dezvolta cu succes o astfel de armă“, a explicat Waru.
Testele comune au fost abandonate la începutul anului 1945, însă Noua Zeelandă a continuat să efectueze studii pe cont propriu până în 1950.