Educaţie ca la carte

Psihologii americani sunt convinşi de faptul că au descoperit formula perfectă cu ajutorul căreia părinţii îşi pot educa în cel mai potrivit mod copiii, relatează corriere.it. În opinia specialiştilor, severitatea nu este deloc recomandată, pentru că aceasta nu aduce decât agresivitate din partea copiilor. Cea mai recomandată formă de educaţie este abordarea gentilă şi dialogul. În limbajul de specialitate se numeşte „terapia de interacţiune între părinţi şi copii“, în esenţă fiind vorba de acea tendinţă recomandată de tot mai mulţi psihologi infantili de a renunţa la pedepse, cel puţin la cele drastice, şi de a favoriza laudele şi îmbrăţişările. În Statele Unite, dezbaterea a fost deschisă de Wall Street Journal. „Începeţi să vă lăudaţi copiii şi, în consecinţă, va creşte frecvenţa «bunelor comportamente»“, este de părere Timothy Verduin, profesor de psihologie infantilă la Universitatea din New York. Iar asta nu e tot, avertizează Verduin şi colegii săi de breaslă. Laudele trebuie să fie însoţite de îmbrăţişări sau manifestări „fizice“ de afecţiune, pentru a consolida relaţia între părinte şi copil. Tehnicile de apropiere „interactivă“ sunt deseori folosite cu copiii dificili, inclusiv cu cei afectaţi de deficit de atenţie sau hiperactivi, însă principiile de bază pot fi aplicate şi pentru ceilalţi copii de toate vârstele. „Pedepsele îi determină pe copii să reacţioneze în mod agresiv“, spun psihologii americani, citând statistici care demonstrează legătura dintre pedepsele aplicate în copilărie cu comportamentele violente şi conflictele de la vârsta adultă. Psihologii americani consideră că secretul ar fi pur şi simplu laudele. Părinţilor li se recomandă să identifice comportamentele bune pe care le aşteaptă de la copii şi, atunci când observă că odraslele lor se ridică la nivelul aşteptărilor, să îi răsplătească pe micuţi pentru reuşita lor. Există totuşi şi cazuri, când pedepsele sunt binevenite, însă depinde de inteligenţa părinţilor să descopere cea mai bună metodă de a le arăta copiilor lor că au greşit. „Pedeapsa este o artă, este foarte dificilă. Înainte de toate, trebuie să vă daţi seama care este mesajul implicit conţinut în încălcarea regulii: în spatele violării unui pact, la copil se află întotdeauna o speranţă de a se putea emancipa, de a creşte. Dacă îi înţelegem această dorinţă şi îl ajutăm să şi-o realizeze, nu va repeta greşeala“, este de părere psihoterapeutul Gustavo Pietropolli Charmet. „Pedeapsa este un moment educativ foarte important: un copil care greşeşte nu se aşteaptă să simtă o durere fizică sau morală drept consecinţă a acţiunii sale, ci doar să vadă care este reacţia adulţilor la tentativa sa de a depăşi limitele fixate. Iată de ce o pedeapsă necesită timp şi inteligenţă“, a mai spus specialistul italian.