Statisticile legate de cititul cărţilor sunt dramatice, măcar în ceea ce-i priveşte pe români. Institutul Român de Studii Sociale (IRSS) a transmis, în luna octombrie, că peste jumătate dintre români nu au citit nici măcar o carte în 2012. Nu-i putem chestiona pe toţi, dar putem întreba câţiva craioveni pe care îi întâlnim, zi de zi, pe stradă.
Chiar dacă frigul intră repede în oase pe vremea asta, lumea nu poate să renunţe la o plimbare prin oraş, fie la cumpărături, fie de plăcere. Doar ninge ca-n poveşti! Am întâlnit şi noi câţiva astfel de drumeţi – am aflat apoi, cititori – care au acceptat să ne răspundă la două scurte întrebări: care e ultima carte citită şi când s-a întâmplat asta. Un domn cu glugă pe cap, înalt şi suplu, mergea către English Park. Şi-a luat un pic de timp de gândire şi ne-a mărturisit că, în vară, s-a bucurat de paginile unei cărţi de Umberto Eco, „Cimitirul din Praga“. Ne-a rugat să nu-i facem poză, iar noi ne-am conformat şi-am plecat să căutăm alţi iubitori de lectură.
Psihanaliză, Făt-Frumos şi teza de doctorat
Trecând prin Piaţa „Mihai Viteazul“, am observat un domn mai în vârstă ce mergea agale, dar care ne-a răspuns cu o rapiditate uimitoare: „O carte de specialitate, «Tendinţele în psihanaliză» de Karen Horney, acuma, zilele astea“. I-am zâmbit şi am mers mai departe. Pe lângă chioşcurile târgului de Crăciun, o tânără de 13-14 ani aranja ceva în nişte plase: „«Făt-Frumos din Lacrimă», acum trei luni“. Alte două fete se despărţeau de colegele de clasă. Una dintre ele ne-a spus că a avut, pentru la şcoală, „Moara cu noroc“ de Ioan Slavici. E în clasa a noua şi doar ce a terminat-o de citit săptămâna trecută.
Răspunsul cel mai impresionant a venit, însă, de la o doamnă care ne-a cam lăsat cu gura căscată. Înfofolită bine, nu a dat vreun nume de carte şi, după răspunsul ei, nici n-am îndrăznit să insistăm mai mult: „Ţinând cont de faptul că acum două săptămâni mi-am susţinut teza de doctorat în litere, întreabă-mă nu când am citit ultima carte, ci când am citit ultima bibliotecă“. Restul e… tăcere. La câţiva metri distanţă, o studentă tinerică tocmai ce‑şi lua gustarea pe o bancă din zonă. Acum două săptămâni, ne-a spus ea, a terminat de citit „Crucea şi pumnalul“ de David Wilkerson şi a ţinut să completeze că, în condiţia ei de student, citeşte mereu; de nevoie, dar şi de plăcere.
Poveşti despre Oscar Wilde şi Texasul Sandrei Brown
Lumea se grăbeşte şi nu vor toţi să ne vorbească. Unii nici nu ridică privirea, iar alţii ne răspund în fugă. Aşa s-a întâmplat şi cu o domnişoară mignonă, cu părul lung, care ne-a strigat simplu: „Aaa, nu am citit de mult!“. Ea a fost, însă, o excepţie. Pe alţi doi tineri simpatici, o fată şi un băiat, i-am întrerupt de la întâlnirea cu nişte mere roşii-roşii, trase în zahăr. Totuşi, ne-au primit zâmbitori curiozitatea. „«Oscar Wilde şi crimele la lumina lumânării» de Gyles Brandreth, în vară“, a spus tânăra, iar el, chicotind ușor, ni l-a oferit pe tavă pe „Cel mai iubit dintre pământeni“ al lui Preda. „Când ai citit-o pe asta, la bac?“, i-a zis ea râzând. „Da, atunci…“, a răspuns el, cu vocea un pic mai joasă.
Ne-am continuat drumul. Păziţi încă de pericolul bacului, doi elevi mai tineri şi, probabil, mai fericiţi, ne‑au spus că, la ultima lor teză, povara a fost „Fetiţa cu chibrituri“. N-au avut încotro, căci a fost lectură obligatorie. În urma lor, mamă şi fiică se ţineau de cot pe Unirii. Tânăra ne-a spus că Sandra Brown i-a invadat universul cu volumul „Texas Sage“, iar mama s-a scuzat politicos: „Am fost în spital, de-abia acum am ieşit“. I-am urat sănătate. Pe frigul ăsta, e mai bună decât toate!
Fotograful electronist al porumbeilor
Şi, chiar dacă-i aşa de frig, unii oameni se mai opresc să observe frumuseţea din jur, chit că-i mai puţină ca în anotimpul cald. Cu o căciulă pe cap şi cu un telefon în mână, un domn privea sutele de porumbei strânşi pe strada Unirii. După ce i-am pus întrebarea, a ţinut să o repete, ducându-se departe cu gândul: „Când am citit ultima carte? Domnişoară, n-am citit de mult o carte, de pe vremea lui Ceauşescu. Şi acuma citesc, dar citesc de electronică, de calculatoare, de specialitate. Am fost electronist şi citesc, dar tehnică, alte chestii“. Răspunsul dumnealui ne mulţumeşte. A refuzat să fie fotografiat. Noi am înţeles şi l-am lăsat să fotografieze, la rândul său, porumbeii.
Fie ei electronişti, studenţi, elevi, pensionari sau oameni de vârsta a doua, craiovenilor le pică în mână cărţi. Unii le citesc, alţii nu acordă importanţă subiectului. Nu ştim dacă turul nostru de întrebări este valabil pentru toţi craiovenii. Cert e că… i-am găsit şi nu sunt chiar toţi aşa de pierduţi. Se mai citeşte, încă.
Ce spun cifrele
Peste jumătate din totalul celor intervievaţi în cadrul sondajului IRSS (53%) au declarat că nu au terminat de citit nici o carte. 15% dintre cei care au răspuns au citit cinci sau peste cinci cărţi, 21% au terminat de citit una-două cărţi, iar 11% au citit, potrivit propriilor declaraţii, trei-patru cărţi în acest an. Pe categorii de vârstă, datele arată că nu au citit nici o carte, în 2012, 32% dintre cei cu vârste între 18 şi 30 de ani, 49% dintre cei din segmentul 31-55 de ani şi 68% dintre seniorii de peste 55 de ani. La polul opus, cu cinci sau peste cinci cărți citite se înscriu 19% dintre respondenţii cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani, 16% dintre cei cu vârste între 31 şi 55 de ani şi 11% dintre cei a căror vârstă depăşeşte 55 de ani. Sondajul a fost realizat în perioada 27 septembrie-3 octombrie 2012, pe un eşantion de 1.081 de persoane peste 18 ani, cu o marjă de eroare de +/- 2,9 %.
