Podurile metalice de la Breasta (Dolj), Târgu Jiu (Gorj), Balş (Olt) şi Proieni (Vâlcea) sunt contemporane cu Turnul Eiffel. La peste 100 de ani de la inaugurare, firma franceză care le-a construit deţine și acum certificatul de garanţie al acestora. Podurile se înrudesc prin firma constructoare cu edificii celebre din Paris, Dakar, Casablanca sau Hanoi, construite în acea epocă.
Câteva poduri rutiere şi feroviare din Oltenia, cu o vechime de peste 100 de ani, au devenit obiecte de patrimoniu cultural prin istoria împărţită cu o serie de edificii celebre construite la sfârşit de secol XIX. Cel mai vechi dintre poduri se află la intrarea în localitatea Breasta (Dolj), peste râul Jiu, pe DJ 606. La unul dintre capete se poate citi inscripţia originală lăsată aici de constructor: „Daydé & Pillé – Ingeniri Constructori, Paris, 1896“. La începutul anilor 2000, podul rutier a fost reconsolidat. În 1897, au fost inaugurate alte două poduri importante: podul peste Jiu de la Târgu Jiu (Gorj) şi cel peste Olteţ, de la Balş (Olt). Podul metalic de la Târu Jiu a fost realizat între anii 1894-1897, fiind denumit în epocă „Podul Jiului“ sau „Podul Ferdinand“. În 1916, acesta a fost martorul rezistenţei armatei române împotriva invaziei germane. Printre eroii care au apărat oraşul se afla şi tânăra Ecaterina Teodoroiu, supranumită mai târziu „Eroina de la Jiu“. La 100 de ani de la inagurare, traficul greu al podului a fost preluat de altă construcţie, iar podul metalic a fost demontat şi relocat, iar acum face legătura cu o insulă de pe Jiu.
Podul peste Olteţ de la Balş a devenit şi el un simbol. În anii ‘90, primăria a primit o adresă din partea firmei constructoare cu înştiinţarea că garanţia de 100 de ani dată de constructor a expirat. „A venit o adresă de la o filială din Germania a firmei franceze care l-a construit. Am rămas impresionaţi. După 100 de ani şi două războaie mondiale, firma a ţinut evidenţa acestor construcţii şi ne-a înştiinţat că expiră garanţia“, a spus Cristian Popescu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Balş. Traficul greu a fost preluat de alt pod, iar cel construit în 1897 a devenit pietonal. În 2012, primăria l-a reabilitat şi l-a iluminat arhitectural. „Podul Florilor“ este acum locul preferat de promenadă al tinerilor din oraş.
O istorie deosebită o are şi podul feroviar de la Proieni (Vâlcea), inaugurat în 1899. Aflat pe Valea Oltului, la ieşirea din gara Lotru către Sibiu, podul face parte integrantă din calea ferată construită între anii 1897-1901 de către reputatul inginer Mihail Râmniceanu, specializat la Paris.
La vremea aceea, era considerat cel mai mare pod feroviar în curbă din Europa, o realizare tehnică deosebită. În ultimii ani, podul a fost subiect de dispută între Hidroelectrica, care cere demolarea, şi autorităţile locale, care vor să-l conserve ca şi monument istoric şi de arhitectură.
Cine este firma constructoare
Toate aceste construcţii fac parte dintr-o galerie de lucrări impresionante, realizate la sfârşitul secolului al-XIX-lea de către compania franceză Daydé & Pillé, fondată de inginerul Henry Daydé. Societatea şi-a deschis primele ateliere la Creil, un orăşel aflat la 45 de kilometri de Paris, şi funcţionează sub acest nume din 1882. Printre edificiile construite în epocă se află şi câteva poduri peste Sena, folosite şi acum de automobile şi metroul parizian. Printre acestea, enumerăm Mirabeau (1896), Bir-Hakeim (1905), La Seyne-sur-Mer (1913), Notre Dame (1914). Tot la Paris, Daydé & Pillé a construit celebra galerie de artă Grand Palais (1900), aflată pe Champs Elysees. De asemenea, compania a participat la construirea sub protectorat francez a porturilor de la Bizerte (Tunisia), Casablanca, Safi (Maroc) şi Dakar (Senegal), iar în Indochina colonială a construit Long Bien din Hanoi (1898-1902). În timpul războiului din Vietnam, podul a fost apărat de bombardamente cu eforturi deosebite. Podul a fost restaurat în 2010 de autorităţile vietnameze. Lucrările realizate de inginerii şi constructorii francezi arată marea influenţă pe care a avut-o Franţa în epocă. De altfel, marii ingineri români se specializau la Paris. Spre exemplu, unele surse susţin că celebrul Gustave Eiffel a reuşit construirea turnului de peste 300 de metri care a devenit emblema Parisului inspirându-se dintr-o metodă revoluţionară de asamblare a grinzilor de oţel inventată de inginerul român Gheorghe Pănculescu. Inginerul român a inventat metoda de asamblare pentru linia feroviară Bucureşti-Predeal. El lucrase în Franţa, la compania de construcţii metalice Eiffel. Tocmai de aceea, se spune că fostul patron l-a vizitat în 1879 la Vălenii de Munte şi i-a preluat metoda. Zece ani mai târziu, Eiffel inaugura celebrul turn care a uimit lumea, la Expoziţia Universală de la Paris. Trebuie spus că după fuzionări succesive, în anul 1960 compania fondată de Eiffel în secolul XIX a preluat Daydé & Pillé, constructorul podurilor de la Breasta, Târgu Jiu, Balş şi Proieni. Noua societate poartă acum numele Eiffage, fiind unul dintre cei mai mari constructori din Franţa. Pentru 2011, compania a raportat o cifră de afaceri de 13,7 miliarde de euro. Grupul Eiffage este deţinut acum majoritar de salariaţi şi statul francez. Printre realizările relativ recente se numără participarea la construirea Eurotunelului pe sub Canalul Mânecii, între Franţa şi Marea Britanie, construirea metroului din Copenhaga, a viaductului Millau din sudul Franţei – considerat cel mai spectaculos pod de vehicule din lume, precum şi a liniei de mare viteză pentru TGV Perpignan – Figueres, ce leagă Franţa de Spania.
