Delfinii, consideraţi deja unele dintre cele mai inteligente mamifere, ar putea avea abilităţi de matematician, cel puţin aşa sugerează un studiu realizat în Marea Britanie, ale cărui rezultate au fost prezentate într-un articol din New Scientist. Potrivit cercetărilor efectuate de o echipă condusă de profesorul Timothy Leighton de la Universitatea Southampton, este foarte posibil ca mamiferele marine să se folosească de principii matematice pentru a-şi găsi hrana. Oamenii de ştiinţă au explicat că delfinii obişnuiesc să creeze un fel de „plasă“ din bule în jurul prăzii, cu toate că, din punctul lor de vedere, aceasta nu este chiar cea mai inteligentă mişcare. Aceste bule reflectă semnalele sonore mai bine decât peştii, pe care îi camuflează, astfel că aceştia au posibilitatea de a scăpa de pericol. Cu toate acestea, trucurile matematice menţionate pot depăşi acest obstacol, astfel că delfinii se pot folosi de ele pentru a localiza semnalul transmis de peşti printre cele transmise de bulele de aer.
Limbaj ştiinţific
În termeni tehnici, experimentul realizat de echipa lui Leighnton a început cu modelarea tipurilor de impulsuri de ecolocaţie pe care le emit delfinii. Următorul pas a fost procesarea acestora, folosind matematica neliniară în locul tehnicilor standard de procesare a impulsurilor. Metoda a funcţionat şi s-a putut explica modul în care delfinii reuşesc să vâneze cu succes printre bule. Operaţiile matematice implicate par destul de complicate. În principiu, procesul se bazează pe eliberarea unor impulsuri care variază în amplitudine. Potrivit descopera.ro, primul poate avea o valoare de 1, în timp ce al doilea poate reprezenta doar 1/3 din impulsul iniţial. Prin urmare, delfinii îşi amintesc care au fost rapoartele dintre cele două impulsuri, putând să multiplice al doilea ecou cu încă atât şi chiar să emită ecourile împreună, lucru care le permite să identifice peştele cu ajutorul propriului sonar.
Experiment
Pentru a explica felul în care delfinii reuşesc să obţină rezultate la vânătoarea cu bule, membrii echipei lui Leighton au generat sunete asemănătoare cu cele emise de delfini într-un acvariu în care au plasat un „peşte“ – respectiv o sferă mică de oţel – ascuns într-o „plasă“ de bule. Cercetătorul a explicat că, întrucât amplitudinea sunetelor emise de mamiferele acvatice variază, fiecărei a doua undă sonoră generată i-a fost dată o amplitudine mai mică decât cea dinaintea ei. Mimând ceea ce se întâmplă în creierul unui delfin într-o astfel de situaţie, oamenii de ştiinţă au amplificat ecoul rezultat în urma sunetului mai slab, aducând acest ecou la acelaşi nivel ca cel mai puternic. Ecourile generate de sferă au devenit identice. Însă, pentru că sunetele slabe ricoşează mai puternic, amplificarea ecoului acestora a făcut ca semnalul transmis de bule să se distingă mai bine decât cel rezultat după sunetele mai puternice. Sfera de oţel – adică peştele improvizat – s-a distins şi el de bulele create.
