Compania germană de cercetare Fraunhofer a dezvoltat un tip de sticlă ce lasă să pătrundă mai multă lumină decât cea obişnuită. Realizarea se datorează aplicării unui strat de protecţie special care promovează trecerea prin sticlă a acelor lungimi de undă de lumină care guvernează echilibrul hormonal al oamenilor.
În general, preferăm să locuim sau să lucrăm în spaţii bine aerisite şi foarte luminoase, iar această preferinţă nu reprezintă nici o surpriză, dacă ţinem cont de faptul că lumina naturală ne conferă energia de care avem nevoie şi are un impact major asupra stării de spirit. Sticla tratată cu strat antireflex, care sporeşte cantitatea de lumină absorbită, nu este folosită în mod obişnuit în producţia ferestrelor destinate locuinţelor sau birourilor, acest material fiind oarecum rezervat pentru anumite utilizări, ca, de exemplu, acoperirea modulelor fotovoltaice sau a vitrinelor magazinelor. Obiectivele acestui tip de sticlă sunt evitarea fenomenului de reflexie şi atingerea unui nivel maxim de transmitere a luminii soarelui la lungimea de undă la care retina este cel mai sensibilă faţă de lumina soarelui.
Nu afectează bioritmul
Pentru că bioritmul uman nu este afectat de lungimile de undă care luminează cel mai bine o încăpere, ci mai degrabă de lumina albastră, echipa de oameni de ştiinţă germani a dezvoltat acest tip de sticlă, care promovează în special transmiterea luminii în partea albastră a spectrului. Secretul acestui produs este un strat protector anorganic, durabil şi abia perceptibil, care are o grosime de doar 0,1 micrometri. „Nimeni nu a creat vreodată o astfel de sticlă, care face ca încăperea să fie la fel de luminată ca şi când fereastra ar fi mereu deschisă“, a explicat inginerul Walther Glaubitt. Unul dintre motivele acestei impresii este faptul că sticla ajunge la nivelul maxim de transmisie a luminii la lungimi de undă cu valori cuprinse între 450 şi 500 de nanometri, adică exact la nivelul la care efectele benefice ale luminii albastre sunt la cele mai înalte cote.
Lumina albastră
Care este explicaţia pentru faptul că partea albastră a spectrului influenţează starea de spirit? Ei bine, potrivit cercetătorilor, există un nerv care face legătura între retină şi hipotalamus – „centrul de control“ al sistemului nervos vegetativ. La capătul acestei conexiuni nervoase se află nişte receptori speciali, sensibili la lumina albastră, pe care o transformă în semnale luminoase, pe care le trimite în acele zone cerebrale care asigură funcţionarea ceasului biologic şi unde aceste impulsuri nervoase reglează nivelul de melatonină. Lipsa luminii generează creşterea nivelului acestui hormon, fapt ce poate provoca probleme de somn, de concentrare, dar şi probleme de ordin psihologic – ceea ce explică, de exemplu, existenţa aşa numitei „depresii de iarnă“.
