Ubik
de Philip K. Dick, Editura Nemira
Capodopera lui Philip K. Dick, unul dintre monștrii sacri ai literaturii SF, este deja la a treia ediție la Nemira (în traducerea lui Ștefan Ghidoveanu), în seria de autor care a debutat cu „Timpul dezarticulat“. „Ubik“ este narațiunea stranie a unui grup de inerțiali, antitelepați, antiparakineziști etc., adică indivizi antipsi dotați cu capacități mentale dintre cele mai diverse, care cad pradă unui atentat pus la cale de un adversar puternic al firmei lui Glen Runciter, omul care conduce o afacere de succes menită să blocheze pe cei care pot intra în mintea oamenilor de afaceri. Runciter, el însuși o apariție, este cel care dirijează operațiuni antipsi într-o Confederație americană din anul 1992 (romanul a fost scris în 1969, anul aselenizării omului pe Lună) cu ajutorul soției sale, o semivie criogenizată într-un moratorium din Elveția. Tehnica la care au ajuns oamenii le permite celor cu bani să păstreze rudele într-o aparentă viață, în instalații criogenice, și cu care pot lua legătura mental. Ella, fosta soție a lui Runciter, este cea care-l sfătuiește în situații critice, iar necazurile nu întârzie să apară. În scurt timp, Runciter primește o comandă de la un puternic om de afaceri, prin intermediul unei femei căreia îi citește gândurile și astfel află că misiunea era deosebit de periculoasă, dar profitabilă financiar. Runciter se decide să meargă la baza de pe Lună a lui Stanton Mick, angajatorul lor invizibil, și îi convoacă pe cei mai buni unsprezece inerțiali ai săi pentru confruntarea cu Ray Hollis, omul care folosește antiprecogi și forțe psi pentru a intra în mințile celor ce dețin resurse financiare importante. Omul cel mai bun al lui Runciter este Joe Chip, un tip care testează câmpurile psi ale celor dotați cu calități deosebite și care o aduce în firmă pe Pat Conley, o femeie frumoasă, rece, cu capacități de rescriere a trecutului. Subiectele intervențiilor sale malefice se vor dovedi chiar cei din grupul în care a fost inclusă, chiar dacă și ea nu este decât o marionetă în mâinile atotputernicului său șef. Numai că, odată ajunși la baza lui Stanton Mick, angajatorul misterios de pe Lună, ei constată că totul este o capcană, iar cei unsprezece inerțiali sunt lichidați într-o explozie pusă la cale de Ray Hollis, geniul răului în materie de psi. Sub comanda febrilului Joe Chip, inerțialii se retrag luând cu ei cadavrul lui Runciter, singurul care pare să fi murit în atacul cu bombă. Cu toate acestea, lucrurile sunt departe de a fi clare: supraviețuitorul se dovedește doar Runciter, iar restul grupului este cel care a fost lichidat. De acest lucru se convinge Chip în momentul în care, încercând să afle adevărul despre atentat, primește de la Runciter tot felul de mesaje stranii care culminează cu cel mai terifiant: Eu sunt cel viu, voi sunteți morți. Astfel, se dovedește pas cu pas, într-o poveste scrisă cu mână de maestru, cu o gradare subtilă a suspansului, că Runciter luptă să își ajute grupul pentru a nu fi controlat în semiviață (ei sunt acum criogenizați la același moratorium elvețian) de forțe ostile. Realitatea în care cred cei afectați de explozie că trăiesc ia forme ciudate, iar timpul regresează amenințător, până în anul 1939. Ella Runciter e cea care îl ajută pe Chip să priceapă care sunt tentaculele lumii în care subviețuiește, una condusă de un anume Jory Miller, semiviu el însuși, forța negativă care construiește lumea alternativă în care trăiește grupul exterminat. Apare în acest carusel de răsturnări de situații misterioasa substanță Ubik (de la ubicuitate), care, pulverizată dintr-un… spray, îl ajută pe Chip să nu dispară progresiv prin îmbătrânire, așa cum li se întâmplă tuturor celor din grupul său. Ubik este posibilitatea ultimă a lumii, o entitate care afirmă despre sine ceva emfatic în genul demiurgilor din gnozele dualiste ale Orientului: „Eu sunt Ubik. Înainte ca Universul să fie, eu sunt. Eu am făcut sorii. Eu am făcut lumile. Am creat fiinţele vii şi locurile unde locuiesc ele; le-am mutat aici, le-am aşezat dincolo… Merg încotro vreau eu, fac ceea ce le spun. Eu sunt cuvântul şi numele meu nu e niciodată rostit. Numele, pe care nimeni nu-l ştie. Mi se spune Ubik, dar nu acesta mi-e numele. Eu sunt. Eu voi fi întotdeauna“. Romanul se sfârșește prin victoria forțelor antipsi: Chip rămâne în lumea sa nouă, urmând să lupte de acolo pentru cauza pentru care era pregătit în timpul vieții, însă nimic nu este ceea ce pare în romanele lui Philip K. Dick, un autor despre care importantul critic și teoretician literar Frederic Jameson afirma pur și simplu că este „Shakespeare pentru literatura SF“. Cei care l-au citit pe autorul american pot să compare în deplină cunoștință de cauză.
