Studenţii vor avea şansa să facă practică în firme private. Rectorul Universităţii din Craiova, Dan Claudiu Dănişor, a declarat într-un interviu acordat GdS că fiecare facultate lucrează la proiecte europene din care vor fi plătiţi atât asistenţii tutori pentru studenţi, cât şi firmele care îi primesc în practică. Rectorul Universitatii a vorbit, de asemenea, despre planurile de a construi un bazin olimpic cu o firmă privată, despre plafonarea nivelului taxelor de şcolarizare şi despre situaţia Staţiunii Banu Mărăcine, aflată la un pas de a rămâne şi fără bruma de terenuri pe care o mai are.
GdS: Cum este să fii rector?
C.D.: Greu.
GdS: De ce?
C.D.: Pentru că este o perioadă foarte dificilă. Avem un buget redus cu 25% faţă de anul trecut.
GdS: Şi de unde tăiaţi?
C.D.: Am tăiat de la salarii în primul rând, am redus cheltuielile de personal şi am oprit anumite cheltuieli curente, să facem economie la hârtie, toner, materiale pentru secretariat. Ne descurcăm cu mai puţin.
GdS: Ce înseamnă în cifre această reducere?
C.D.: Lunar, înseamnă cam 15 miliarde de lei vechi mai puţin decât anul trecut.
GdS: Şi cum s-au împăcat profesorii cu tăierile de salarii?
C.D.: Nu au fost tăiate, de fapt a fost redusă plata cu ora, deci nu normele de bază, nu salariul de bază. Sunt plătite la un grad inferior gradului didactic pe care îl are fiecare.
GdS: Sunt diferenţe foarte mari între salariile celor care predau în Universitate…
C.D.: Da. Un asistent universitar are un salariu net de aproximativ 8,5 milioane de lei vechi. Toţi trebuie să mai facă altceva pentru a putea trăi. Cei care au rămas numai în Universitate sunt cei pe care noi am putut să-i sprijinim într-un fel sau altul, de exemplu obţinând fonduri europene pentru doctorate, au primit bursă din bani europeni, 18,5 milioane de lei vechi pe lună timp de trei ani. Apoi avem un program de postdoctorat pentru tinerii noştri asistenţi şi lectori şi sunt 60 de tineri care primesc 40 de milioane de lei vechi pe lună timp de trei ani pentru a face cercetare, tot din fonduri europene. I-am mai sprijinit să obţină burse în străinătate, au mai plecat cu câte un doctorat, la Drept sunt deja şase. Salariul de profesor universitar dat de statul român la tranşa minimă de vechime este de 34 de milioane de lei vechi, după care creşte în raport de tranşa de vechime şi se ajunge la 54 de milioane de lei. Acolo unde facultăţile au avut fonduri, s-a mai putut mări salariul de încadrare cu până la 30%. Asta pot să facă numai facultăţile care au studenţi cu taxă.
GdS: Publicul ştie despre salarii foarte mari ale profesorilor universitari…
C.D.: Nu, se înşală. Problema este aşa. Noi mai avem şi alte surse de venit, de exemplu câştigăm din cercetare, din managementul proiectelor europene. Şi câteodată se văd nişte venituri mari dintr-o dată pentru că, de exemplu, pe programul de postdoctorat, datorită modului în care s-au făcut rambursările, la un moment dat opt luni nu am plătit bursele şi salariile echipei de management. Şi apoi, când au venit banii, în sfârşit, am plătit salariile şi bursele din urmă cu opt luni. Şi zici, domnule, ce salariu a luat ăsta, dar de fapt el a luat salariul pentru aproape un an. Echipele de management nu au salariile atât de mari ca bursele. Salariul unui manager de proiect este undeva la 15 milioane de lei. Sunt proiecte de cercetare performantă, unde salariile sunt cu totul altfel. Acolo intră cine poate.
GdS: Vorbeaţi de doctorate. Aţi văzut că s-a dat din nou liber la doctorate pe bandă rulantă.
C.D.: Haideţi să lămurim acest aspect. Anul trecut a fost făcută o clasificare a universităţilor şi apoi o ierarhizare a domeniilor de studii care este contestată de aproape toată lumea. Au cerut o bază de date foarte stufoasă într-un timp foarte scurt şi apoi au făcut o ierarhizare pe criterii pe care le-au publicat după ce au făcut ierarhizarea. Şi au clasificat universităţile în trei categorii: cea mai bună categorie, universităţi de cercetare avansată și restul. Noi suntem prima universitate din a doua categorie. Sunt zece universităţi în prima categorie. De ce nu suntem în prima categorie este discutabil, pentru că noi suntem o universitate compozită, avem şi Politehnică, şi Teologie, şi Sport, şi Muzică, şi Drept. Avem toate specializările. Când au început procesul de evaluare a universităţilor, au spus că vor compara politehnicile între ele, universităţile compozite între ele, universităţile care au profile umaniste între ele, după care nu au mai făcut aşa. Ne-au comparat pe noi cu Politehnica din Bucureşti, de exemplu. Noi avem, de exemplu, facultate de teologie ortodoxă. Să ceri celor de la Teologie Ortodoxă să aibă articole ISI în Statele Unite e cam complicat, pentru că nu cred că americanii sunt foarte interesaţi de teologia ortodoxă. Sau să ceri unui violonist să aibă aceleaşi performanţe în cercetarea ştiinţifică cum are unul de la Politehnică. Nu merge. Şi atunci, când au clasificat universităţile după criteriile astea, care, după părerea mea, au fost destul de problematice, eh!, au spus că universităţile care nu sunt din prima categorie nu pot conduce doctorate finanţate de la bugetul de stat decât în cele mai performante domenii. Şi au ales ei aceste domenii. Universitatea din Craiova a primit locuri bugetate anul trecut la doctorat doar la Drept, Litere, Matematică şi Fizică. Restul domeniilor nu au mai primit locuri finanţate. Au dat locuri mai multe universităţilor din prima categorie. De exemplu, au dat Politehnicii din Bucureşti 400 de locuri şi s-au ocupat doar o sută. Pentru restul, banii s-au dus înapoi la stat. De exemplu, Facultatea de Drept din Bucureşti a primit 42 de locuri şi a ocupat 12, iar noi am primit şase. Bineînţeles că le-am ocupat pe toate. Deci, doctoratele au fost foarte puţine anul trecut, cele efectiv ocupate. De aceea s-a redus numărul doctoranzilor, nu pentru că nu ar fi cerere. În Franţa, cam 4% din absolvenţii de licenţă ajung să fie înscrişi în cursurile doctorale, pentru că la noi nici nu au fost oamenii interesaţi să le facă. Pentru ce le-ar face?! Acum nu se dă nici măcar spor la salariu. Doctoratele sunt interesante din ce în ce mai mult doar pentru cei care urmează o carieră universitară. În fiecare an, anumite domenii au probleme în a ocupa locurile care li se dau pentru că sunt foarte grele doctoratele şi efectul este că ajungi asistent la universitate şi iei opt milioane şi jumătate salariu. Acum s-a mărit numărul de locuri alocate la doctorat.
GdS: Dar un număr mai mic de locuri nu ar duce la o concurenţă mai mare şi, implicit, la o creştere a calităţii candidaţilor?
C.D.: Dar de ce să avem un număr mai mic de locuri? Pentru că pregătirea prin doctorat înseamnă, de fapt, ciclul trei al instrucţiei universitare. Cu cât omul este mai bine instruit, cu atât va face mai bine faţă în practică. Problema este că nu ocupăm locurile la doctorat, că nu vin candidaţii. Sunt domenii unde niciodată nu se ocupă locurile. Şi, ca să reuşim să-i ţinem, trebuie să-i stimulăm cu burse, programe. Va veni noul val de fonduri europene, vom încerca din nou şi, mai mult ca sigur, vom reuşi. Acum facem proiecte de practică. Fiecare facultate scrie în acest moment un proiect european pentru finanţarea practicii studenţilor. Când avem asta, tinerii noştri asistenţi vor primi bani pentru că fac tutoriat pentru studenţii noştri în practică. Dar îi vom plăti şi pe cei din mediul de afaceri care ne primesc studenţii în practică şi au grijă de ei. Probabil în august este deschisă competiţia. Avem acum mai multe proiecte în derulare să realizăm nişte clustere, anumiţi poli de competitivitate. Suntem în negocieri cu Popeci, Ford, Pirelli să facem un cluster pe automobile împreună cu Universitatea. Cu firmele astea din mediul privat, care sunt beneficiarii educaţiei pe care noi o oferim, vrem să facem un pol de competitivitate pentru formare mai adecvată şi cercetare la nivelul universităţii. Negocierile sunt destul de avansate. Vom face un centru de formare în anumite profesii, preuniversitare, dar care presupun educaţie tehnologică avansată, de exemplu operatori pe roboţi la Ford. Acum avem 20 de studenţi în practică la Pirelli. Cu Ford avem o convenţie ca din toamnă să avem pe fiecare domeniu de care Fordul este interesat, maşini, inginerie, automatizări, studenţi să facă practică la ei.
GdS: Cum vi se par studenţii care învaţă după ciclul trei ani de facultate plus doi de master? Sunt mai pregătiţi decât cei care au învăţat în sistemul clasic?
C.D.: Nu la toate specializările este aşa. De exemplu, Ingineria nu este 3+2, Dreptul nu este. Sigur, există avantaje şi dezavantaje ale ambelor sisteme. Eu aş fi preferat la Drept, domeniul meu de competenţă, să avem 3+2 şi să nu poată intra în profesiile juridice decât după master. La noi, însă, toate legile le dau acces după licenţă.
GdS: Ar fi bine să se dea examen la admiterea în facultate?
C.D.: La anumite facultăţi se dă deja. Noi, la Drept, suntem în al patrulea an de când avem examen de admitere. La nivelul Universităţii am făcut ceva, nu mai ţinem cont de mediile din timpul anilor de studii, ci numai de bacalaureat, pentru că încurajau nişte practici nu tocmai corecte şi cred că forţau elevii. Un elev care vrea să facă matematică trebuia să ţină cont de nota lui de la muzică. Haideţi să ţinem cont de competenţele lui de matematician, că poate nu ştie să cânte.
GdS: Şi de ce nu introduceţi examenul obligatoriu în toate facultăţile?
C.D.: O să se introducă. Există un ordin al ministrului care spune că, de anul viitor, ar trebui să procedăm în acest fel. Rămâne de văzut dacă noua conducere a ministerului păstrează acest sistem şi dacă sunt dispuşi să-l impună tuturor universităţilor din România. Problema este că, dacă noi introducem unilateral examen de admitere la Craiova, cel puţin pentru unele specializări, unii candidaţi de-ai noştri o să spună: dar de ce nu mă duc eu mai bine la Timişoara, unde nu se dă examen? Sau să spună de ce să nu mă duc la o universitate privată? Ideea este să impunem sistemul acesta tuturor, dacă nu, o să trebuiască să decidem la nivelul fiecărei facultăţi cât de performante sunt programele de studii şi cât de atractive pentru profesie, şi să decidem examen de admitere numai la acele specializări unde suntem siguri că nu vom pierde candidaţii.
GdS: Opinia publică este că universităţile au ajuns fabrici de diplome.
C.D.: Eu nu cred că este cazul Universităţii din Craiova. Şi, da, sunt de acord că poate sistemul ăsta nu e bun, tocmai de asta când eram decan la Drept am introdus examenul de admitere. Dar sunt unele specializări unde, dacă faci asta, chiar nu mai ai nici un candidat, specializări care nu oferă o perspectivă formidabilă. După aceea, facultăţi grele unde învaţă pe brânci şi apoi au salarii foarte mici. Aceste specializări le ţinem pentru că sunt de cercetare fundamentală şi, dacă le scoatem, pierdem pe termen lung mult mai mult. Trebuie să găsim soluţii pentru a încuraja specializările respective.
GdS: Simţiţi concurenţă din partea universităţilor private?
C.D.: Nu. Singura mea problemă este că practică taxe mult mai mici decât costă şcolarizarea unui student şi ne fac concurenţă neloială. Eu nu ştiu cum reuşesc să şcolarizeze studenţii cu aceşti bani. Probabil nu au cheltuielile noastre, dar nu ştiu atunci cum fac învăţământ de calitate.
GdS: Locurile la buget scad constant şi cresc cele cu taxă….
C.D.: Anul acesta s-a aprobat prin hotărâre de guvern aproximativ acelaşi număr de locuri. Pe total, da, a scăzut numărul la buget. La Craiova avem mai mulţi studenţi la buget decât cei cu taxă. Noi nu luăm studenţi cu taxă cât ne taie pe noi capul. Avem o capacitate instituţională, aprobată de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior. La Drept, am avut anul trecut 162 de locuri bugetate şi restul până la 300 au fost cu taxă.
GdS: Dar proporţia o puteţi schimba…
C.D.: Sigur, respectând acest număr maxim.
GdS: Credeţi că, pe viitor, tendinţa se va inversa?
C.D.: Sper că nu. Sper că statul va finanţa învăţământul superior. Universităţile de stat nu se pot autofinanţa. Statul trebuie să finanţeze învăţământul, altfel vom avea mari probleme.
GdS: Cresc taxele sau scad?
C.D.: Deocamdată stagnează. Nu ne putem permite să mărim taxele chiar dacă studenţii ne costă mai mult uneori decât acele taxe. Acum discutăm noile taxe.
GdS: Mai sunt nepotisme în Universitate, care mai era supranumită şi Marea Famiglia?
C.D.: Nu ştiu de ce era cunoscută aşa. Şi eu sunt rudă cu tata şi am fost la aceeaşi facultate. Şi care este problema? Giurăscu şi fiul lui au fost amândoi istorici. Dacă Giurăscu cel bătrân a fost băiat deştept, trebuia ca fiul lui să fie un prost? Nu, posturile au fost ocupate prin concurs. Acum, și dacă au fost rude, au ocupat posturile legal. Este o percepţie distorsionată. Dacă cineva afirmă contrariul, să dovedească. Adică copilul lui X, care este în aceeaşi universitate cu părintele lui, este un prost şi a intrat în învăţământ. Faptul că este copilul lui X nu este un defect. La mine este o situaţie atipică. Tata a venit după mine în Universitate şi avea o cercetare ştiinţifică mult mai bună decât a mea.
GdS: Au fost acuzaţii de plagiat la adresa anumitor profesori…
C.D.: Unora le-am şi desfăcut contractul de muncă. Au mai fost încă patru cărora li s-a interzis promovarea pe trei ani. A fost vorba despre plagierea unei părţi din teza de doctorat a unui doctorand din Nancy.
GdS: Când va fi gata blocul S 200?
C.D.: Sper să reuşim să-l terminăm la anul. Problema este să avem noi bani. Din bugetul statului ni s-a alocat foarte puţin. Noi avem acum bani suficienţi ca să-l închidem. Atât. După care vom vedea. Suntem în negocieri cu o firmă de investiţii din Cehia, care era interesată de continuarea investiţiei împreună cu noi şi a rămas să ne dea un răspuns. Noi vom închiria spaţii firmelor de înaltă tehnologie, băncilor, sunt spaţii de restaurant. Universitatea îşi va păstra, probabil, două niveluri de birouri. Avem deja discuţii pentru închirieri. Nu este normal ca Universitatea să finiseze blocul până la capăt. Aşteptăm oferte. Să şi-l finiseze singuri, dacă vor să-și facă un anumit tip. Eu aş fi preferat să vină o firmă care să investească în tot şi apoi să lucrăm împreună la închirieri. Pentru că ne mai trebuie o sumă mare, aproape şapte milioane de euro, ca să-l terminăm şi să-l dăm la cheie. Când s-au terminat banii, firma nu va mai lucra. Mai avem un proiect foarte interesant de la o firmă din Spania, care este interesată de un proiect mai vechi al Universităţii de a face un bazin olimpic de înot la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Avem deja a doua rundă de negocieri cu ei.
GdS: Cât teren a pierdut Universitatea la Staţiunea Banu Mărăcine?
C.D.: 600 de hectare.
GdS: Cum?
C.D.: Au fost luate din administrarea noastră şi date spre retrocedare comunelor din jurul Craiovei, unde nu mai existau terenuri.
GdS: Cine le-a luat din administrarea Universităţii?
C.D.: Comisia Judeţeană de Fond Funciar. Cred că procesul a început când prefect era domnul Silviu Dumitru şi a continuat până acum.
GdS: Cât teren mai administrează Universitatea din Staţiune?
C.D.: 48,9 hectare. Şi mai avem peste 300 de hectare ale Staţiunii la Tâmbureşti. Dar am primit o adresă la Universitate prin care ni se solicita să punem la dispoziţia Comisiei de Fond Funciar de la Coşoveni restul de teren, de 48,9 hectare.
GdS: Şi cine v-a solicitat acest lucru?
C.D.: Comisia Judeţeană de Fond Funciar. Noi le-am spus că acele terenuri sunt afectate cercetării şi practicii studenţilor şi nu sunt disponibile pentru retrocedări. Probabil au fost cereri de restituire foarte multe. Solicitarea a fost făcută acum două săptămâni, înainte de venirea noului prefect. Am discutat cu noul prefect şi lucrurile vor intra în normalitate. Nouă nu ne convine această situaţie. Fostul rector, Ion Vladimirescu, a încercat prin toate mijloacele să păstreze staţiunea, dar nu a putut. Nu e suficient să vrei, trebuie să şi poţi. Ne-a solicitat şi nouă sprijinul. Am avut colegi de la Facultatea de Drept care s-au implicat în procese, dar nu s-a putut.
GdS: Clubul Sportiv ar dori să reînfiinţeze secţia de fotbal. Cât de fiabil este acest lucru?
C.D.: Da, este o discuţie… Să vedem. Eu nu ştiu dacă este o idee bună. Acolo este o situaţie destul de complexă, pentru că noi am cedat denumirea, palmaresul firmei care a ajuns în situaţia în care a ajuns, şi acum, ca să preluăm înapoi, ar trebui lămurite câteva probleme juridice. Nu e lămurită nici măcar situaţia acelei firme care a administrat Universitatea Craiova. Dacă reînfiinţăm noi o secţie de fotbal, până ajungem să facem ce a făcut odată Universitatea o să dureze foarte mult. Este iniţiativa celor de la Facultatea de Sport. Vom vedea. Eu nu am avut cu nimeni o discuţie foarte clară pe această temă.
