Ioana Ghergu este ţesătoare de 42 de ani. Atât de bine s-a perfecţionat în munca sa, încât, pe lângă motivele olteneşti, pe covoarele ei apar căluţi, păuni, castele, arici sau gărgăriţe. Iată povestea unei femei care a avut toată viaţa o pasiune pentru gherghef şi războiul de ţesut.
Covoarele olteneşti din lână adevărată, viu colorate şi cu motive inspirate din natură ne-au atras atenţia la târgul „Bizarre Bazaar“, organizat în English Parc zilele trecute. O femeie mică de statură, trecută de prima tinereţe, aranja de zor carpetele cu motive naţionale pe o măsuţă amplasată în părculeţ. Covoarele ei îmi aduc aminte de lada de zestre a bunicii şi de mirosul de naftalină care se simţea în toată camera, atunci când erau scoase la aerisit în fiecare an, înainte de Paşte. Femeia se numeşte Ioana Ghergu, are 62 de ani şi trăieşte în comuna Giurgiţa. De 42 de ani ţese covoare şi carpete şi face acest lucru cu pasiune de fiecare dată.
„Aveam 20 de ani când am venit să lucrez la Cooperativa Arta Populară. Am lucrat aici doi ani, apoi am lucrat la Băileşti, era o secţie a Cooperativei Victoria, unde se făceau covoare, apoi am lucrat numai acasă. Am un gherghef (cadru de lemn pe care pune ţesătura sau pânza pentru brodat – n.r.) acasă la care ţes covoarele. Stau pe scăunel şi bat cu bătătorul să iasă bine ţesătura“, povesteşte Ioana Ghergu. Ţese un covor oltenesc în interval de o lună, pentru că acasă, la Giurgiţa mai lucrează şi în gospodărie, şi în solar. „Îmi pare rău să mă las de ţesutul ăsta“, spune femeia cu melancolie. Piaţa sa de desfacere nu mai este ca pe vremuri. „Înainte aveam multe comenzi acasă, că mamele făceau zestre pentru fete“, spune femeia.
Motive inspirate
din natură
Pe covoarele expuse la Craiova, meşteşugara noastră s-a întrecut pe sine. Foloseşte motive olteneşti clasice, dar şi altele inspirate din natură şi din gospodărie. Vorbeşte despre munca ei, ca despre o adevărată artă: „Aici am făcut un căluţ, aici un păun, dar staţi să vă arăt un covor făcut după o foaie de Abecedar. Uite o gărgăriţă, aici un fluturaş, un arici, o raţă pe baltă şi flori, multe flori. Aici este o lalea deschisă, spic de grâu, mac şi altele“. Un covor de un metru lăţime şi doi metri lungime ajunge şi la 500 de lei.
Lâna e tratată cu crom
Materia primă pentru covoare este procurată de tanti Ioana tocmai de la Cisnădie, o localitate înspre Sibiu, unde se fac pături veritabile de lână. Covoarele făcute de tanti Ioana sunt rezistente la detergenţi şi alte substanţe de curăţat, pentru că lâna folosită a fost tratată cu crom şi este rezistentă la spălare. Iar culorile nu ies în apă. Pentru cei care au astfel de covoare de lână, Ioana Ghergu le transmite să le spele cu apă aproape rece (niciodată fierbinte) şi să le cureţe periodic. Cine are covoare la păstrare trebuie să le ţină la naftalină, dar să le scoată la aer de câteva ori pe an.
A revenit „moda tradiţiilor“
Ţesătoarea doljeană spune că primeşte comenzi la domiciliu şi, din când în când, participă la diverse târguri. A fost şi la „Zilele Craiovei“. Tradiţiile au revenit „la modă“, spune tanti Ioana, şi tot mai mulţi oameni cu vile şi case de vacanţă îşi amenajează încăperi şi aştern pe podele covoare olteneşti. „Eu le-am dat inclusiv copiilor covoare de astea să pună pe jos. Sunt mai uşor de curăţat. Decât îl iei şi îl scuturi afară“, spune zâmbind femeia. Dar zâmbetul i se şterge de pe faţă când o întrebăm cui va transmite această meserie mai departe: „Nu am cui să transmit meseria. Am încercat să învăţ câteva fete, dar nu le mai place fetelor de astăzi să stea cu ochii în fire“.
Ce îşi doreşte ţesătoarea
Ioana Ghergu, din Giurgiţa, spune că şi-ar dori o colaborare cu „cineva care să îmi procure marfa. Eu să mă ocup doar de ţesut, să lucrez şi să o vând. Poate cineva care să facă un proiect cu fonduri europene, că eu nu mai am timp şi de aşa ceva“, spune tanti Ioana.
