24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateDăbuleni - legenda lubeniţei merge mai departe

Dăbuleni – legenda lubeniţei merge mai departe

În micul oraş de pe malul Dunării, aproape fiecare familie se ocupă cu cultivarea lubeniţelor. Oamenii s-au perfecţionat în ceea ce fac, astfel încât un bostan înfiinţat în Dăbuleniul de azi respectă tehnologia înaltă a culturilor din Vest, dar afacerea nu mai aduce profiturile de altădată, din cauză că vânzarea produselor se face tot neorganizat. GdS vă prezintă drumul pepenilor de la solar şi până pe mesele dumneavoastră.

În Dăbuleni trăiesc peste 12.000 de suflete. Din 3.600 de gospodării, circa 2.500 cultivă lubeniţe. Tradiţia se transmite din tată în fiu din anii ‘70 încoace, adică de la înfiinţarea sistemului de irigaţii. Nu e om care să nu fi pus bostan măcar o dată în viaţa lui, iar cei mai săraci muncesc cu ziua la ceilalţi, tot la cultivarea lubeniţelor sau a altor plante. Nea Marcel Bulintiş are 61 de ani şi se ocupă de grădinărit de aproape 30 de ani. Când se luminează de ziuă, el se apucă de muncă, fie în solarul din curte, fie la bostan, fie prin gospodărie. L-am găsit pregătind patul germinativ (un amestec de pământ special pentru grădinărit şi îngrăşământ natural) pentru răsaduri în solar. „Munca în solar la noi începe din decembrie. De exemplu, roşiile se seamănă la începutul lui ianuarie. Cam pe 10 februarie începe repicatul, iar plantarea se face după 15 martie – 1 aprilie. Pe 15 martie începem să semănăm lubeniţele în «ghivece» în solar, iar după 15 aprilie mergem şi le plantăm în câmp. Aici, fiecare om cultivă, în medie, un hectar de lubeniţe pe an. Muncim zi lumină. Vara ne trezim şi de la ora cinci dimineaţa“, a povestit Marcel Bulintiş. Se întristează puţin când îl întreb despre câştigul său după atâta muncă: „Efortul este foarte mare, costurile sunt mari: seminţele sunt scumpe, folia e scumpă… Trebuie să facem solarii-tunel. Unii aduc răsad de lubeniţe altoite din Turcia, din Ungaria şi alea sunt şi mai scumpe şi, după ce recoltezi când să vinzi, nu mai iei mai nimic pe ele“. Anul trecut, lubeniţele de Dăbuleni s-au vândut şi cu zece bani pe kilogram, iar într-un an secetos udatul culturilor urcă vertiginos costurile pentru producătorii din Dăbuleni. Oamenii locului fac eforturi deosebite pentru a face bani din grădinărit şi bostănărit. „Bostanul este pentru noi cum e serviciul pentru craioveni. Când începe lucrul la bostan, nu mai găseşti tinerii prin sat. Pleacă toţi la muncă, pe câmp. Îşi pun în capul locului până şi aragazul, acolo îşi spală şi rufele. E ca a doua casă…“, povesteşte Mariana Cioc (51 de ani). Creţu Mariana udă plantele în solar. „Am pus fasole verde în ghivece (pahare de plastic – n.r.). A răsărit frumos, dar stăm toată ziua în solar, toată familia avem grijă de ele ca de copiii noştri“, spune femeia.

Export de lubeniţe „Made in Dăbuleni“

Nicu Pălăgeanu cultivă lubeniţe pe 20 de hectare anual. Anul trecut, el a fost primul locuitor din Dăbuleni care a reuşit să livreze la export, în Ungaria, 400 de tone de pepeni verzi, la un preţ ceva mai bun decât cel de pe piaţa românească. Afacerea nu mai este la fel de profitabilă ca anii anteriori pe piaţa românească, aşa că omul s-a orientat la export, încheind un contract „cu banul jos“ prin alt producător din Ungaria, povesteşte bărbatul. Costurile pentru producţia de lubeniţe sunt destul de mari, dar producătorii preferă astfel de plante datorită producţiei mari pe care o obţin. „Aducem plante altoite din Grecia. Costă 550 de euro pentru 1.000 de plante, dar obţinem o producţie de 60 de tone la hectar. Le trebuie multă căldură şi gunoi de grajd“. Nicu Pălăgeanu susţine că nu oricine poate face export, lubeniţele trebuie să nu fie tratate cu diverşi stimulenţi de creştere: „Noi, de regulă, vindem în Oradea. Ca să faci export se fac tot felul de teste, iar dacă nu corespund nu le mai ia nimeni la export (…) Dar nu mai merge ca înainte. Obţii 20-30% profit într-un an bun. Anul trecut, mulţi din Dăbuleni abia dacă şi-au scos cheltuielile. Unii sunt fericiţi dacă au ieşit pe zero“. Tânărul a calculat costurile înfiinţării unui hectar de lubeniţe: „Cu plante altoite, cu udare prin picurare, cu tunel cu tot, înfiinţarea unei culturi de lubeniţă pe un hectar de teren costă între 150-180 de milioane de lei vechi“.

Au nevoie de apă pentru udat

Agricultorii din Dăbuleni sunt disperaţi din cauza lipsei irigaţiilor. Primarul din Dăbuleni, Nicolae Drăgoi, spune că de anul trecut încoace nu s-a mai putut pompa apă pe canalele de irigaţii, din cauză că nu mai este subvenţionată energia electrică: „Pentru a umple cu apă din Dunăre canalul pentru irigaţii ne costă două miliarde de lei vechi. Şi, oricum, apa este prea scumpă. O udare de cinci ore costă 250 de lei, dar oamenii sunt nemulţumiţi, pentru că nu se ştie la ce presiune vine apa respectivă. Acum, producătorii se descurcă așa cum pot. Unii şi-au forat puţuri în capul locului şi udă cu motopompe sau au săpat în canalele de desecare“. Pe străzile oraşului, oamenii se plâng de lipsa apei pentru irigaţii. „Nu avem apă să udăm, asta e durerea noastră cea mai mare. Anul trecut am avut noroc că a plouat, nu se făcea nimic, nimic. Lucrăm şi bostan, avem şi porumb, şi grâu, dar, dacă nu putem să irigăm, n-o să facem nimic“, a spus Vergina Gheorghe, de 72 de ani.

„Rasdaq de Dăbuleni“, locul unde lubeniţa se vinde pe marginea drumului

Cei mai mulţi localnici vând pe marginea drumului. Sute de căruţe, dube şi remorci pline cu lubeniţe aşteaptă cumpărătorii la ieşirea din localitate, spre Amărăşti. Este locul unde se întâlneşte cererea cu oferta de lubeniţe. Dar samsarii le plătesc oamenilor o brumă de bani pentru munca lor pe aproape tot anul. Încarcă tirurile cu lubeniţe, plătesc preţuri derizorii şi pleacă. Producătorii acceptă preţurile de mizerie pentru că riscă să-şi piardă marfa destul de perisabilă. Altundeva nu au unde să o vândă. Cei care pleacă cu lubeniţe prin pieţele din toată ţara au probleme şi mai mari. „Numai taxa pentru locul în pieţe este şi de 2.000 de lei pentru fiecare producător“, spune primarul oraşului. Primăria încearcă înfiinţarea unei pieţe de gross, cu fonduri europene. „Este un proiect româno-bulgar, pe care îl realizăm în oglindă cu oraşul Lom, şi este în valoare de 360.000 de euro, dar Comisia Europeană îl tot analizează de doi ani. Bulgarii vor să facă o piaţă agroalimentară, iar noi – un târg de gross, adică o platformă de desfacere. Samsarii ne fraieresc de ne omoară, la «Rasdaq»-ul nostru de aici. Le iau oamenilor cu zece bani kilogramul de lubeniţă. Omul de voie, de nevoie vinde“.

Viaţa în Dăbuleni City

Până în 2004, Dăbuleni era cea mai mare comună din România. În 2004, s-a transformat în oraş. „Nu e familie în Dăbuleni care să nu aibă şi maşină în curte. Avem înregistrate 250 de tractoare, iar în ultima perioadă au cam dispărut căruţele. Oamenii îşi transportă lubeniţele şi legumele cu duba, cu camionul, cu remorca, dar nu mai folosesc căruţele“, afirmă primarul oraşului. Oameni gospodari din fire, majoritatea au case mari, cochete sau vile impunătoare. Cei mai mulţi sunt conectaţi la sistemul de alimentare cu apă. „Alimentarea cu apă, realizată pe un proiect finanţat de Banca Mondială, a făcut ca Dăbuleniul să se modernizeze. Acest lucru a fost posibil după ce Dăbuleniul a devenit oraş. Având apă curentă, majoritatea şi-au făcut baie în casă, spală rufele la maşina de spălat etc. Gunoiul se colectează cu firma Rosal. Chiar dacă este mai scump (22 de euro pe tonă fără TVA, pentru că se depozitează în groapa de la Mofleni şi e distanţa mare), oamenii ştiu că în ziua stabilită vine maşina şi le colectează gunoiul“, a adăugat Nicolae Drăgoi. Până în 2013, locuitorii din Dăbuleni vor avea şi canalizare datorită altui proiect.

Au dat bostanul pe munca în străinătate

Legumicultura nu le mai aduce satisfacţii localnicilor ca în alţi ani. Din mai bine de 13.800 de oameni, anul trecut mai trăiau în Dăbuleni 12.257 de persoane. Foarte mulţi tineri au plecat la muncă în străinătate. „Lucrează la cules de ciuperci, de căpşune, de cătină. Femeile lucrează ca bone sau ca îngrijitoare de bătrâni. Cei cu şcoală – de regulă, doctorii – au plecat în Germania sau în alte părţi“, spune primarul Nicolae Drăgoi.

Maternitatea a salvat spitalul din oraş

Noua clădire a Maternităţii din Dăbuleni a putut fi dotată şi amenajată printr-un proiect european. Secţia de chirurgie se va deschide în curând, în momentul în care vin dotările de la Consiliul Judeţean Dolj. „Clădirea Maternităţii a salvat Spitalul din Dăbuleni anul trecut, când s-a putut ca unitatea sanitară să intre în clasificaţia IV. Ne trebuia secţie de chirurgie, pentru a fi clasificaţi şi acest lucru ne-a salvat“, a spus directorul financiar-contabil al Spitalului din Dăbuleni, Eugenia Ivănuş. În maternitate, trei tinere mămici îşi ţineau copiii în braţe şi au spus că sunt mulţumite de spital, pentru că este aproape de casele lor. „Anual, vin pe lume în această maternitate aproximativ 200 de copii. Este foarte curat şi avem dotările necesare. Înainte erau mai multe naşteri, 280-300, dar a scăzut natalitatea în România“, a spus medicul Haidari Hadi.

Producătorii corecţi îi critică pe cei necinstiţi

Faptul că unii cultivatori de lubeniţe sau roşii fac exces de stimulente de creştere pentru a coace forţat plantele îi deranjează nu numai pe consumatori, ci şi pe producătorii cinstiţi. „Ar trebui să se facă teste de către Direcţia Sanitară, să se vadă cine injectează cu diverse substanţe roşiile sau lubeniţele. Că lumea crede că toţi facem asta. Eu le dau să mănânce şi copiilor mei, şi rudelor, nu pun tot felul de substanţe în cultura mea. Că eu nu vreau să-mi bat joc de om. Vreau ca şi la anul tot de la mine să cumpere“, spune un producător agricol din Dăbuleni. 

Lubeniţa, înregistrată la OSIM

Pepenele de Dăbuleni a fost înregistrat la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci pe 27 octombrie 2010, fiind cunoscut în aproape toată ţara. De anul trecut, pepenele verde cultivat cu trudă a fost livrat şi la export. 

Dăbuleniul în cifre

Oraşul are 104 străzi şi uliţe, reţeaua de alimentare cu apă se întinde pe 64 de kilometri, iar 2.200 de gospodării sunt branşate la reţea, susţine primarul. Intravilanul localităţii este de 960 de hectare. „Întregul teritoriu administrativ al oraşului este de 18.640 de hectare“, a precizat edilul urbei. Veniturile proprii din impozite şi taxe locale sunt de 2,3 milioane de lei în Dăbuleni

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS