21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateRezidenţii cred că nu au şanse de angajare în sistemul de stat

Rezidenţii cred că nu au şanse de angajare în sistemul de stat

Viitorii medici susţin că şansele să rămână în sistemul public de sănătate după terminarea rezidenţiatului sunt nule şi că îşi pot găsi de lucru doar în clinicile private sau în străinătate

Consideră perioada de rezidenţiat drept cea mai bună practică, „pentru că în facultate înveţi doar lucruri generale“, dar se gândesc cu groază la ce se va întâmpla după. Puţini medici rezidenţi rămân în sistemul sanitar de stat după terminarea perioadei de „pregătire“ de trei-şase ani, care urmează celor şase ani de facultate. Şi asta nu pentru că nu şi-ar dori, ci pentru că posturile oferite de unităţile medicale sunt foarte puţine.
Motivul principal ar fi criza financiară cu care se confruntă sistemul public de sănătate, însă rezidenţii au şi o altă explicaţie: „Dacă nu ai bani şi cunoştinţe, nu faci nimic, unele posturi sunt păstrate pentru cei cu relaţii“.

„Şansa noastră: privatul sau străinătatea“

Pentru a lua pulsul rezidenţilor din Bănie, am mers la ultimele etaje ale Spitalului Judeţean, la Pediatrie. Trei rezidente de la Secţia reanimare pediatrică mai aveau o oră până ieşeau din tură. Au acceptat să-şi spună păsurile, însă doar una dintre ele, aflată în anul III, a vrut să-şi spună numele complet, celelalte două, rezidente în primul an, preferând să-şi dea doar iniţialele. Toate au prins un loc la Spitalul Judeţean, fiind nevoite ca după terminarea rezidenţiatului să-şi aleagă specialitatea şi să-şi găsească un loc de muncă.
„Suntem angajate pe loc şi suntem plătite de Ministerul Sănătăţii. După rezidenţiat va trebui să ne găsim alt loc de muncă. Dacă eram pe post, eram direct angajaţii spitalului şi aveam deja un loc de muncă asigurat. Dar în Craiova nu s-au mai scos posturi la concurs de foarte mult timp, deşi peste tot este deficit de personal. Ce vom face după? Cred că vom îngroşa rândurile şomerilor, pentru că sunt şanse zero să termini specializarea şi să-ţi găseşti un loc de muncă în sistem“, a explicat Oniţa Buruiană, rezidenta din anul III care ieri împlinise 29 de ani.
Pentru cele trei rezidente, singura şansă de angajare ar fi sistemul privat, „acolo unde eşti ales doar pe criteriu de competenţă“, sau clinicile din străinătate. „Şi ar mai fi ceva: firmele de medicamente sau aparatură medicală. Acolo ţi se oferă cele mai bune condiţii, maşină, laptop şi un salariu de trei-patru ori mai mare decât avem acum. Dar nu pentru asta am învăţat! Din păcate, nu prea ai de ales şi, dacă vrei să-ţi întemeiezi o familie, un astfel de job este foarte bun. Mulţi rezidenţi preferă să muncească în acest domeniu“, susţine A.B., de 25 de ani, rezidentă în anul I.

„Suntem plătiţi ca o vânzătoare de butic“

Nemulţumirile rezidenţilor sunt legate în primul rând de salariu. „Cu aproape 1.000 de lei pe lună nu te poţi descurca. Acelaşi salariu îl are şi o vânzătoare de butic, care poate să aibă doar studii medii. Şi atunci pentru ce faci nouă ani de facultate, cu tot cu rezidenţiat? Să te întreţină tot părinţii? Eu sunt din Timişoara, plătesc 800 de lei chirie şi câştig 900 de lei. Iar noi, rezidenţii, suntem cei mai chinuiţi. Ştii la ce oră vii, dar nu şi când pleci. Plus gărzile pe care le faci şi care nu sunt plătite“, a mai spus A.B. Condiţiile din spitale sunt altă cauză a nemulţumirilor, „dar asta e o chestie generală, de vină fiind sistemul“.
Când vine vorba de încrederea pe care le-o acordă pacienţii, rezidenţii sunt fermi pe poziţie. „Chestiunea asta cu lipsa de încredere este absurdă. Atâta timp cât ai o parafă şi o pui, îţi asumi şi responsabilitatea. Iar omul nu trebuie dezamăgit, pentru că îşi pierde încrederea în tine. La secţia noastră am avut fel de fel de cazuri şi ne‑am descurcat. Evident, pot apărea şi situaţii în care să te simţi depăşit, e normal, şi atunci poţi apela la sfatul şi ajutorul medicului specialist. Dar, în general, suntem consideraţi medici şi suntem trataţi ca atare. Când eram studenţi, eram priviţi cu scepticism de pacienţi, dar acum nu e cazul“, a precizat Oniţa Buruiană.

„Nu există mită pentru rezidenţi“   

Rezidenta din anul III mai susţine că termenul de mită nu există în breasla sa. Nici măcar cel de „mică atenţie“. „La noi nu există cuvântul mită şi nici cel de mică atenţie. În 80 la sută din cazurile de pe secţie este vorba de mame sau părinţi fără ocupaţie, de cazuri sociale. Am întâlnit şi situaţii când oamenii nu aveau bani să plece acasă“, a explicat Oniţa Buruiană.
„E greu pentru pacienţi în spital. Nu sunt bani de medicamente, nu sunt nici măcar pentru mănuşi sterile, totul trebuie cumpărat. Şi nici noi nu suntem apreciaţi aşa cum ar trebui. Trebuie să lupţi ca să te impui, să te implici, altfel tot ceea ce faci aici este hârtii peste hârtii. Iar după ce termini, nu ai prea multe şanse de reuşită. Şi nici să-ţi faci o afacere proprie în domeniu nu poţi, pentru că nu ai bani de pornire“, a spus şi G.M., de 26 de ani, rezidentă în anul I.
Concluzia vieţii de rezident a venit de la Oniţa Buruiană: „Noi suntem precum hienele care vin din spate. Medicii sunt leii. Dacă nu prinzi nimic de la ei, eşti terminat“. „Când priveşti de afară, totul pare roz sau negru, cale de mijloc nu există“, a adăugat aceasta.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS