Deutsche Bank indică şase fenomene pe care investitorii le iau puţin în calcul pentru 2012. Printre acestea, o aterizare dură a Chinei şi extinderea problemelor cu datoria publică la ţări din afara Europei. Băncile centrale ar putea apela la politici din ce în ce mai extravagante, iar dacă se va continua cu tipărirea de bani şi în 2012, am putea asista la grăbirea unui colaps al sistemului banilor de hârtie.
Actualele cotaţii din piaţă ale activelor de risc includ parţial riscuri pe care investitorii le iau în calcul pentru 2012.
Dintre acestea este o reintrare a economiilor dezvoltate în recesiune sau un impas al creditului determinat de acutizarea problemelor datoriilor de stat ale ţărilor din zona euro.
Un raport al Deutsche Bank preluat de publicaţia on-line Zero Hedge prezintă însă şi câteva elemente care nu reprezintă scenariile de bază ale principalilor jucători, însă care dacă s-ar materializa ar determina mişcări violente ale pieţelor.
Între acestea, pe primul loc este pusă o aterizare dură a Chinei, care ar repune în discuţie întreaga percepţie a pieţei asupra potenţialului de creştere al ţărilor în curs de dezvoltare.
Extinderea problemei datoriilor suverane către SUA, Marea Britanie şi Japonia, reaprinderea spiralei inflaţioniste, relaxarea dincolo de limite predictibile în momentul de faţă a politicilor monetare şi incapacitatea guvernelor de a împinge stimuli către economie chiar şi în anii electorali sunt riscuri care pot da naştere unor noi turbulenţe în pieţele financiare, avertizează Jim Reid, Head of Global Fundamental Credit Strategy la Deutsche Bank, autorul raportului.
În acelaşi timp, revigorarea parţială a pieţei imobiliare din SUA reprezintă un fenomen pozitiv pe care nu îl aşteaptă nimeni şi care ar putea surprinde în mod favorabil climatul financiar global.
Creşterea din pieţele în curs de dezvoltare ar putea fi ameninţată, în paralel cu o materializare a riscurilor geopolitice. Acest fenomen ar putea surveni în contextul în care piaţa are o privire neatentă asupra pieţelor emergente despre care asumă că vor continua să fie motorul economiei globale. Este şi motivul pentru care şocul ar urma să fie major în cazul în care China ar avea o aterizare dură. Economia acestei ţări oferă trei motive de îngrijorare, potrivit celor de la Deutsche Bank. Primul dintre acestea este inflaţia ridicată, al doilea este reprezentat de faptul că sectorul bancar ar putea să nu ajute la o relaxare monetară având în vedere împrumuturile acordate anterior, calitatea activelor şi volumul creditelor neperformante. Al treilea pericol îl reprezintă posibila retragere a depozitelor populaţiei şi companiilor pe măsură ce deponenţii înţeleg problemele de la nivelul sectorului bancar.
În plus, China se confruntă cu dezechilibre majore aduse de atingerea unui vârf al raportului dintre forţa de muncă şi totalul populaţiei, în paralel cu o creştere a efectului de pârghie şi cu avansul preţurilor proprietăţilor. Această „combinaţie potenţial periculoasă“ va fi urmată de o criză, iar argumentele privind penetrarea scăzută a creditului ipotecar sau localizarea problemelor nu stau în picioare. Balonul chinez se va sparge şi nu va fi nici de această dată diferit, după cum nu a fost în cazul Japoniei, Coreei, Thailandei, Statelor Unite ale Americii, Spaniei sau Irlandei. Efectul de levier, impasul demografic şi escaladarea preţurilor proprietăţilor vor conduce la pierderi masive de capital.
Problema datoriilor suverane nu va mai aparţine numai Europei
Anul 2012 ar putea muta atenţia investitorilor de la impasul datoriilor publice ale bătrânului continent către pieţele de bonduri din Japonia, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie. Având în vedere volumul uriaş al datoriei nipone, este greu de crezut că titlurile de stat emise de guvernul de la Tokyo cu maturităţi lungi vor putea fi plătite în termeni ajustaţi la valoarea inflaţiei. Populaţia îmbătrâneşte, economisirea scade, iar piaţa japoneză de bonduri va rămâne fără cumpărători. Nu există semnale că acest lucru ar trebui să se întâmple în 2012, dar problemele Europei ar putea precipita lucrurile şi în arhipelagul nipon.
SUA, la rândul lor, sunt văzute ca un paradis de refugiu al investitorilor care deocamdată ignoră problemele fiscale. „Poate că Japonia, SUA şi Regatul Unit vor beneficia de faptul că Europa se zbate. În orice caz, pe termen lung, aceste ţări se confruntă cu probleme enorme de finanţare“, spune analiza Deutsche Bank.
Gaz suplimentar pentru focul inflaţiei?
Pericolul unei inflaţii mari nu este iminent, dar dacă se va continua cu tipărirea de bani şi în 2012, am putea asista la grăbirea unui colaps al sistemului banilor de hârtie care a precumpănit începând cu 1971, de când a fost abandonat standardul aur. Deutsche Bank prezintă în raportul său un grafic multisecular al inflaţiei, în care se vede că de la 1200 şi până la 1900 inflaţia a fost marginală, pentru a se accelera în ultima sută de ani de zeci, sute şi mii de ori, de îndată ce monedele nu au mai fost conectate la metale disponibile în cantităţi limitate. „Drumul către viitoarea distrugere a banilor de hârtie ar putea fi cimentat mai departe şi în 2012“, mai spune studiul citat.
Politica monetară ar putea deveni din ce în ce mai excentrică
Deutsche Bank ia în calcul o schimbare a politicii monetare nu în sensul înăspririi acesteia, ci în diversificarea destinaţiei banilor cu care băncile centrale să alimenteze pieţele. Până acum, băncile centrale foloseau banii tipăriţi pentru cumpărarea de titluri de stat, însă începând cu 2012 Fed ar putea trece la achiziţia de acţiuni, proprietăţi imobiliare sau chiar să arunce cu bani din elicopter, făcând viramente direct consumatorilor. Până acum, consensul este acela că inflaţia pe termen lung nu poate creşte fără o politică de majorări salariale. În actuala criză, însă, lucruri care păreau de neconceput au devenit realitate după un interval de numai şase luni.
Uşi deschise tocmai
la casele pe care nu
le vrea nimeni
Piaţa imobiliară din SUA se află în declin de şase ani, iar consensul public pare a fi acela că tendinţa descendentă va continua în condiţiile în care există încă un număr important de case executate silit şi care ar urma să fie puse la vânzare în faţa unei cereri restrânse. În anumite zone însă, sectorul rezidenţial deja îşi revine şi – deşi nu este clar – o surpriză plăcută ar putea veni tocmai din real estate. Deutsche Bank spune că anul viitor ar trebui să aşteptăm semnalele, urmărind statisticile privind numărul de şantiere inaugurate.
La alegeri se poate merge şi cu traista goală
Percepţia generală este aceea că anii electorali aduc majorări ale preţurilor activelor de risc în măsura în care politicile guvernamentale vin să stimuleze economia pe ultima sută de metri a mandatului. În SUA însă relaţia s-a schimbat în ultimele decenii întrucât administraţia nu mai are spaţiu fiscal pentru a oferi noi relaxări suplimentare în ultimul moment. Exemplul îl avem chiar din 2008, când indicele S&P500 a suferit un declin de 37% exact în anul alegerilor prezidenţiale. Guvernele nu mai pot manipula cheltuielile, întrucât după 2007 s-a încheiat un superciclu de expansiune a creditului care a început după cel de-al doilea război mondial.
