Urmele paşilor Diavolului sunt un fenomen extrem de ciudat, care a fost identificat pentru prima dată în Devon, Marea Britanie, în luna februarie a anului 1855, iar misterul care înconjoară acest straniu fenomen nu a fost dezvăluit nici până astăzi, relatează www.ditadifulmine.com
În noaptea de 7 spre 8 februarie, după o ninsoare uşoară, au apărut mai multe urme similare cu acelea ale unei potcoave de măgar. Urmele măsurau între unu şi cinci centimetri, iar distanţa între paşi era de aproximativ 20 de centimetri, din orice punct ar fi fost măsurate. De asemenea, acestea se întindeau pe o suprafaţă de 150 de kilometri, în linie dreaptă. Până aici, nimic neobişnuit, aţi putea spune, şi ar putea fi vorba de un animal de talie mică, ce a traversat zona. Această ipoteză nu se confirmă, dat fiind faptul că urmele paşilor misterioasei fiinţe urmează o traictorie dreaptă şi au fost descoperite peste tot, chiar şi în locurile cele mai inaccesibile – pe acoperişurile caselor şi pe ziduri înguste, în grădini şi curţi împrejmuite cu ziduri înalte, dar şi pe câmp deschis. Cum era de aşteptat, imediat au apărut fel de fel de teorii pe marginea acestui fenomen, până s-a ajuns la ipoteza care a dat numele „evenimentului“: urmele de paşi i-ar aparţine chiar Diavolului, care s-a distrat sărind de pe un picior pe altul şi lăsând aceste urme ciudate în urma sa. De altfel, urmele Diavolului au fost văzute şi în Topsham, Lympstone, Exmouth, Teignmouth, Dawlish, Powdersham Castle şi alte localităţi britanice.
Diferite teorii
În afara teoriei potrivit căreia urmele i-ar aparţine Satanei în persoană, iată câteva ipoteze care au circulat la acea vreme. De atunci şi până în prezent, teoreticienii au oferit tot felul de soluţii pentru autorul urmelor: şoarece, şobolan, lebădă, iepure, căprioară, cârtiţă, vidră, broscoi, măgar şi cangur. Alţii au mers mai departe cu fantezia. Geoffrey Household, de exemplu, afirmă că urmele ar fi fost provocate de un balon aerostatic. Însă, cum este posibil ca un „obiect zburător“ să lase astfel de urme? Household pare a fi convins că aceasta este explicaţia corectă. Din câte se pare, în acea perioadă a fost lansat un balon experimental, care transporta mai multe cabluri legate de o funie, iar acestea ar fi atins solul, lăsând urme. Dacă pe de o parte, această teorie ar explica de ce au fost identificate urme şi pe acoperişul unor case, pe de altă parte nu ar justifica de ce urmele au o traiectorie dreaptă nord-sud, în sens contrar vânturilor sud-estice, care băteau în acele zile, şi nici de ce aceste urme apar şi în prezenţa arborilor, care ar fi trebuit să împiedice înaintarea balonului.
Mike Dash a reluat o teorie propusă în 1855 în The Illustrated London News şi afirmă că urmele ar fi fost produse de un rozător numit „şoarece de pădure“ (Apodemus sylvaticus), un şoarece comun, care măsoară nouă centimetri şi ale cărui urme sunt similare cu cele ale Diavolului, datorită mersului său săltăreţ.
Vinovaţii
fără vină
Alt animal considerat „vinovat“ pentru producerea acestor urme este un cangur. Din câte se pare, cu câteva zile înainte de apariţia urmelor Diavolului, doi canguri au scăpat dintr-un fel de grădină zoologică privată aparţinând lui Mr. Fische, din Sidmouth. Însă, şi această ipoteză este puţin probabilă deoarece ele au fost descoperite de ambele părţi ale estuarului de la Exe.
La rândul său, Sir Richard Owen, un foarte apreciat biolog al acelor vremuri, spune că acestea ar aparţine unui viezure aflat în căutare de hrană. Deşi un viezure nu poate lăsa astfel de urme, Owen a explicat că forma lăsată ar fi o consecinţă a fenomenului de îngheţ-dezgheț. Însă, la distanţă de un secol şi jumătate, în 2009, aceste urme ale Diavolului au apărut din nou, tot în Devon, iar în urma cercetărilor s-a constatat că sunt destul de asemănătoare celor din 1855. De altfel, urmele Diavolului au fost văzute în multe zone din lume, cum ar fi în Polonia, unde acestea ar fi fost văzute anual, atât în zăpadă, cât şi pe nisip în Piaskowa-góra.
