…sau cum e să fii independent încă de pe băncile facultăţii
Raluca Demetrescu are 21 de ani şi e studentă în anul III la Facultatea de Litere, secţia de Comunicare şi Relaţii Publice. Din clasa a XI-a lucrează ca promoter la diverse firme, iar recent s-a angajat la o companie de telefonie mobilă, ca agent de vânzări. E independentă şi plină de viaţă. Îi place să comunice, să călătorească şi să spună lucrurilor pe nume, iar visul ei e să ajungă în India pentru a cunoaşte civilizaţia şi cultura acestei ţări.
În timpul zilei, programul ei e alocat, în mare parte, jobului. „La serviciu trebuie să fii prompt şi să te adaptezi imediat nevoilor fiecărui client. Îmi place să ajut lumea şi să-mi fac munca aşa cum trebuie“, spune Raluca.
Pentru o studentă în anul III, ea câştigă suficient încât să-şi permită mici plăceri şi să nu le mai ceară bani părinţilor. Tânăra se consideră o persoană ponderată, care a învăţat, în cursul anilor, să-şi organizeze atât timpul, cât şi banii.
Facultatea se împacă bine cu munca; Raluca mărturiseşte că profesorii sunt înţelegători. Anul acesta, ea îşi pregăteşte şi lucrarea de licenţă cu tema Grecia Antică şi mentalităţile greceşti, iar asta îi ocupă o mare parte din timp: „Pentru tema asta trebuie să citesc foarte multe cărţi“. După terminarea facultăţii, ea vrea să urmeze studii de master la Bucureşti, unde speră să-şi găsească un loc de muncă în acelaşi domeniu ca şi până acum: „Dacă aş face ceva ce nu-mi place, n-aş da randament şi n-aş face nimic bine. Mi-ar plăcea să fiu purtător de cuvânt la o companie importantă“.
„Fiecare trebuie să-şi stabilească nişte priorităţi“
Care e preţul curajului de a fi independent? „Fiecare trebuie să-şi stabilească nişte priorităţi. Trebuie să vezi dacă banii pe care-i câştigi merită să renunţi la câteva cursuri din orar“. Avantajul e că la locul de muncă poţi să îţi fructifici cunoştinţele acumulate la facultate. Un punct forte al jobului este, pentru Raluca, faptul că a ajutat-o să devină mai calculată: „Acum mi se pare că am atâtea lucruri de făcut; îmi organizez timpul şi viaţa mult mai bine“.
Deşi există tineri care sunt dependenţi timp îndelungat de părinţi, Raluca a preferat să îi ajute pe ai ei. Important e că în acelaşi timp s-a ajutat şi pe sine. Mai are o soră la Bucureşti, pe care părinţii trebuie să o susţină financiar, deoarece facultatea la care studiază nu îi permite să se angajeze. Raluca a înţeles situaţia şi acum nu mai e condiţionată de banii părinţilor: „Ştiu că am banii mei şi, dacă vreau să plec într-un weekend la munte, plec“, mărturiseşte tânăra, care doar le cere permisiunea, fără să le mai solicite şi bani.
Pentru ea, tinereţea înseamnă independenţă şi siguranţă, dar şi ambiţie pentru realizarea planurilor de viitor. Cu multă muncă şi puţin noroc, le va îndeplini.
Anca Ungurenuş
