Societatea locală de furnizare a apei şi-a dat în administrare activele de anul trecut. În 2010, fiscul s-a gândit s-o bage în insolvenţă, în contul datoriilor neachitate către bugetul de stat.
Fiscul doljean s-a hotărât să ceară insolvenţa Serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare Băileşti, în contul datoriilor pe care această entitate le are către bugetul de stat. Conform primarului din Băileşti, Costel Pistriţu, societatea ar mai avea datorii de circa 700.000 de lei. Interesant este ce declară primarul. „În 2009, activele serviciului au fost predate în administrare Companiei de Apă Oltenia, prin hotărârea consiliului local. Serviciul public de apă şi canal era o societate a noastră, care avea datorii mari. Una dintre ele era în contul curentului electric (circa 370.000 de lei), pe care am reuşit s-o achităm. Au rămas datorii de 700.000 de lei. În acest stadiu, se face tabelul creditorilor“, spune Costel Pistriţu. De partea cealaltă, Mihai Antonescu, directorul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, spune că există multe modalităţi de recuperare a creanţelor. Cel puţin teoretic.
„Dacă activele erau în domeniul public, nu le puteam executa. Sunt multe posibilităţi de recuperare, inclusiv putem atrage răspunderea patrimonială a administratorilor care au condus la faliment“, spune Antonescu.
12 milioane de euro în alimentarea cu apă
Edilii din Băileşti speră ca problema furnizării apei menajere curente şi cea a canalizării să se rezolve prin fondurile atrase în cadrul masterplanului pe apă al judeţului, din care oraşul beneficiază de investiţii de 12,17 milioane de euro. „Înainte de 2008, era program de apă doar două ore pe zi. După ce am plătit datoriile pentru energia electrică, programul a fost extins. Acum avem apă între orele 5.00 – 23.00, iar două zile pe săptămână (marţi şi miercuri) avem program de deranjamente între orele 8.00 – 10.00“, mai spune primarul.
Potrivit acestuia, investiţiile ar însemna o staţie de dedurizare şi tratare a apei, conducte de canalizare în lungime de 40 de kilometri şi reabilitarea conductelor de apă – 20 de kilometri, echiparea puţurilor, precum şi cinci staţii de pompare a apelor uzate.
