După 1990, în baza unor acte normative, locuinţele construite din fondurile statului au fost vândute celor care le ocupau în calitate de chiriaşi. Aşa s-a întâmplat cu blocurile situate între Universitate şi Mc Donald’s. Un craiovean susţine însă că, din cauza Direcţiei Judeţene de Pază şi Servicii Dolj, nu a putut obţine subvenţia pentru achiziţionarea apartamentului în care locuieşte şi de care ar fi trebuit să beneficieze, conform OG nr.19/1994.
Preţurile de vânzare au fost stabilite, în primii ani – în funcţie de suprafeţele utile, gradul de confort şi finisaje – la nivelul preţurilor în vigoare la 31 decembrie 1989. După 1994, preţurile de vânzare au fost majorate cu un coeficient de indexare aplicat preţurilor din 1989, coeficient ce s-a stabilit în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării. Celor care nu aveau posibilitatea să plătească integral preţul pentru achiziţionarea locuinţei li s-au acordat credite cu dobândă subvenţionată. Conform Ordonanţei de Guvern nr. 19/1994, dobânda era de 20% şi era suportată astfel: 5% de persoanele fizice care au achitat un avans de cel puţin 20% din valoarea locuinţei sau cel puţin 10% din valoare; 8% plăteau cei care nu se încadrau în prevederile ordonanţei, iar diferenţa faţă de dobânda de referinţă de 20% se suporta din depozitul constituit în baza ordonanţei. Totodată, se stabilea acordarea unor subvenţii de la bugetul statului de 30% din valoarea construcţiei, dar nu mai puţin de 5.000 de lei, pentru tinerii căsătoriţi cu vârsta de până la 30 de ani, persoanelor ce se mutau de la oraş la sat, celor ce-şi schimbau domiciliul dintr-un sat în altul, invalizilor etc.
Ulterior, prin OG nr. 19/1994 se stabileau nişte depozite pe lângă consiliul judeţean şi consiliul local, pentru finalizarea blocurilor de locuinţe. Depozitele se formau cu bani de la bugetul local, bugetul de stat sau fonduri din vânzarea locuinţelor de stat.
Numărul de cereri pentru astfel de credite era până la data de 28.02.1998 de 238.000, din care 5,2% în Dolj. Raportat la mia de locuitori ai judeţului, Doljul este al treilea pe listă, cu 16,4 credite.
O subvenţie da, una ba
De prevederile OG nr. 19/1994 a beneficiat şi craioveanul Răducu Cătălin Lazăr. Acesta a încheiat în 1993 un antecontract de vânzare-cumpărare cu Consiliul Judeţean Dolj – Sector Servicii Publice, reprezentat de Gheorghe Voicu, director. Tranzacţia a fost încheiată abia în 2004, când s-a perfectat şi contractul de împrumut cu ajutorul căruia familia Lazăr putea să achiziţioneze un apartament cu trei camere în blocul 21 D, Calea Bucureşti. Valoarea împrumutului s-a ridicat la 71.000 de lei pe un termen de 15 ani cu o dobândă subvenţionată de 20% pe an. „Eu suport numai 5% din această dobândă, procentul de 15% vine de la bugetul de stat. Când am încheiat contractul, nu mi-a precizat nimeni că trebuie să fac cerere pentru subvenţionarea dobânzii sau a costului imobilului, respectiv cei 30%. Ulterior am observat că dobânda este subvenţionată, dar nu şi suma. Cei de la Direcţia Judeţeană de Pază şi Servicii (DJPS) Dolj din cadrul CJ îmi spun că este vina mea că nu am făcut cerere. Nu mi-a spus nimeni, nici pentru dobândă nu am solicitat. Voicu aplică legea după cum vrea el. Alţii au dreptul la subvenţii, iar alţii nu. Cine face această departajare?“, întreabă Lazăr. Cumpărătorul susţine că alţi vecini de-ai lui au beneficiat de aceste subvenţii.
Acuzaţi că joacă „alba-neagra“ cu vânzarea unor imobile din Craiova, reprezentanţii DJPS au şi o explicaţie. De fapt, două: „Conform art. 4 din OG nr. 19/1994, persoanele fizice care pot beneficia de subvenţii în sume fixe vor depune cereri pentru acordarea subvenţiilor respective la consiliile locale. În al doilea rând, nici un beneficiar de apartament din blocurile 21 A şi 21 D nu a primit subvenţie. Iar domnul Lazăr nici nu a făcut cerere, dar nici nu ar fi beneficiat. Nu s-au mai dat subvenţii pentru aceste blocuri, iar oamenii au ştiut şi nici nu au mai făcut cereri“, a declarat Gheorghe Voicu, director adjunct în cadrul DJPS Dolj. Un răspuns destul de alambicat, adică ministerul de resort din acea vreme nu mai acorda subvenţii, dar beneficiarii au pierdut subvenţiile fiindcă nu le-au solicitat.
