În loc să plătească serviciile medicale pentru victime, aşa cum prevede legea, autorii agresiunilor şi accidentelor rutiere scapă de obligaţia financiară, ajutaţi de sărăcie şi de sistemul judiciar mult prea lent. Aceste cheltuieli se contabilizează însă în buzunarele asiguraţilor.
Milioane de euro din fondul asigurărilor de sănătate se duc în fiecare an pentru plata serviciilor medicale de care beneficiază victimele agresiunilor şi accidentelor de circulaţie. În condiţiile în care aceste sume ar trebui să fie decontate din buzunarele celor vinovaţi, doar o mică parte din bani ajung să fie recuperaţi, după procese îndelungate. În cele din urmă, sumele respective se constituie pierderi în contul sistemului asigurărilor de sănătate, adică sunt suportate de asiguraţii care cotizează la sănătate.
Infractorul scapă de obligaţia de plată
Iată un caz tipic de cum funcţionează sistemul. O discuţie aprinsă între doi prieteni de pahar se sfârşeşte cu bătaie. Unul dintre cei doi va ajunge inevitabil la spital, unde va fi tratat ca orice bolnav, primind îngrijrile medicale necesare pentru bătaia încasată. Pacientul stă internat câteva zile, după care pleacă. De aici începe munca pentru spital.
Potrivit Legii nr. 95/2006, sumele de bani necesare pentru tratamentul victimelor agresiunilor sau accidentelor rutiere sunt plătite de Casa de Asigurări de Sănătate spitalelor, urmând ca spitalele să recupereze aceşti bani, care trebuie să ajungă înapoi la fondul asigurărilor de sănătate, de la autorul accidentului sau agresiunii. Practica arată însă că recuperarea banilor se face mult mai greu decât o arată teoria.
În cazul în care există un dosar de cercetare, unitatea sanitară se constituie parte civilă în dosarul respectiv şi încearcă astfel să recupereze banii de la una din părţile implicate, care va fi dovedită vinovată, susţin juriştii de la Spitalul de Urgenţă Craiova. Dacă victima ajunge la o înţelegere cu agresorul, situaţia se complică, pentru că spitalul trebuie să încerce pe cale civilă să recupereze banii, de la agresor sau de la victimă, după ce, eventual, a făcut propriile cercetări în legătură cu cazul respectiv.
În ambele situaţii, procesul poate să dureze ani de zile, iar la sfârşit, chiar dacă spitalul obţine câştig de cauză, recuperarea banilor este imposibil de făcut, mai ales când vine vorba de autorii agresiunilor. „Se ajunge până la executare silită. Numai că, atunci când ajung acasă la persoana respectivă, executorii nu au ce executa. Majoritatea celor de la care încercăm să obţinem banii sunt atât de săraci încât nu au nici un fel de bunuri pe numele lor“, a precizat una dintre juristele Spitalului de Urgenţă Craiova.
Trei jurişti la 700 de procese
În concluzie, agresorul scapă de obligaţia de plată, iar sumele datorate se înregistrează ca pierderi la Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) Dolj. Şi în cazul accidentelor rutiere este o situaţie asemănătoare, deşi şansele de recuperare a banilor sunt teoretic mai mari. Asta, pentru că firmele de asigurări ar trebui să acopere cheltuielile şi chiar o fac, în cazul în care autorul accidentului este dovedit şi există o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens. Doar că judecarea unui astfel de caz durează ani de zile, iar firmele de asigurări nu vor să plătească până când nu se pronunţă justiţia.
Spitalul de Urgenţă Craiova are pe rol aproape 700 de procese în care s-a constituit parte civilă încercând recuperarea sumelor datorate pentru asistenţa medicală oferită victimelor agresiunilor sau accidentelor de circulaţie. 150 de astfel de cazuri noi sunt preluate în fiecare lună de serviciul juridic al unităţii sanitare. Mai trebuie spus că Spitalul de Urgenţă are angajaţi cinci jurişti, dintre care doar trei lucrează efectiv pe astfel de cazuri, ceilalţi doi fiind specializaţi pe încheieri de contracte. La un astfel de volum de muncă, nici nu-i de mirare că merge atât de greu colectarea sumelor de bani datorate de autorii accidentelor şi agresiunilor.
Sume colectate
Cheltuielile înregistrate de Spitalul de Urgenţă cu tratarea victimelor agresiunilor sau accidentelor s-au ridicat în anul 2007 la sume cuprinse între 400 şi 2.700 de lei pentru fiecare pacient tratat, în funcţie de complexitatea serviciilor medicale oferite şi durata spitalizării. În 2009, juriştii unităţii sanitare au reuşit să colecteze 135.672,82 lei, sumă care reprezintă contravaloarea servicilor medicale pentru aproximativ 150 de persoane.
