Autorităţile vor să introducă, de la 1 martie 2010, certificatele de eficienţă a clădirilor, dar legea nu prevede explicit dacă asemenea documente sunt sau nu obligatorii pentru cei care îşi vând locuinţele. Notarii spun că, teoretic, se pot face tranzacţii imobiliare şi fără certificate energetice, pentru că legea nu prevede sancţiuni. Cei din imobiliare sunt de părere că este posibilă dezvoltarea unei pieţe speculative a certificatelor. La fel ca în cazul repartitoarelor, oamenii sunt îndemnaţi de unii să cumpere asemenea certificate.
Guvernul decide săptămâna aceasta dacă introduce de la 1 martie 2010 Legea privind certificatele de performanţă energetică – documente care ar trebui să însoţească orice tranzacţie imobiliară. Actul normativ ar fi trebuit să intre în vigoare abia la începutul anului 2011 (conform OUG nr. 114/2009), însă reprezentanţii Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului au cerut ca Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor să intre în vigoare mai devreme. Problema este că până la această dată nu există un act normativ care să precizeze expres că nu pot fi vândute locuinţe dacă nu au certificat energetic. Nu avem nici o lege care să interzică vânzarea unei locuinţe fără certificat energetic. În plus, dacă un proprietar îşi cumpără un certificat, nici o lege nu-l obligă pe el sau pe viitorul cumpărător al imobilului să îmbunătăţească acea clasă energetică a clădirii, adică să eficientizeze consumul de energie. Un asemenea certificat oferă o imagine clară asupra eficienţei energetice a unei clădiri. Noi nu discutăm de utilitatea unor astfel de acte, ci despre modul în care sunt reflectate în legislaţia românească.
Legea este ambiguă
La fel ca în cazul repartitoarelor de costuri, românii sunt îndemnaţi să dea fuga să-şi obţină certificat energetic atunci când doresc să-şi vândă locuinţa, însă actul normativ care prevede procedura elaborării unor astfel de documente (certificate de performanţă energetică) este ambiguu şi nu prevede expres că sunt interzise tranzacţiile imobiliare dacă nu există certificatul cu pricina.
De la apariţia Legii nr. 372/2005 au existat multe voci care au spus că din momentul în care intră în vigoare, actul normativ va obliga proprietarii de clădiri sau apartamente să obţină un certificat de performanţă energetică şi că îşi pot vinde locuinţele doar pe baza acelui act. În realitate, legea este doar un îndrumar despre cum se eliberează astfel de certificate şi pentru ce anume se folosesc, dar nu există nici un fel de sancţiune pentru cei care nu plătesc pentru un asemenea document. GdS a solicitat un punct de vedere avizat de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), condus de Elena Udrea, întrebând unde prevede legea că ar fi obligatoriu un astfel de certificat energetic la tranzacţiile imobiliare. Răspunsul de la Biroul de Presă al Ministerului a fost: „Legea nr. 372/2005 reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a Directivei nr. 2002/91/CE privind performanţa energetică a clădirilor. Articolul 13 împreună cu art. 23 se referă la obligativitatea prezentării certificatului de performanţă energetică la încheierea tranzacţiilor imobiliare“. Art. 13 din Legea nr. 372, invocat de cei de la Minister, stipulează la alineatele (1) şi (2): „(1) Certificatul de performanţă energetică a clădirii, valabil zece ani de la data emiterii, se elaborează cu respectarea legislaţiei în vigoare pentru clădirile din categoriile prevăzute la art. 7 alin. (1), care se construiesc, sunt vândute sau închiriate. (2) Certificatul este eliberat proprietarului, iar proprietarul îl pune, după caz, la dispoziţia potenţialului cumpărător sau chiriaş“. Dar iată ce spune şi articolul 23: „Prevederile art. 13 alin. (1) si (2) privind elaborarea certificatelor şi punerea acestora la dispoziţie potenţialilor cumpărători sau chiriaşi de către proprietari, în cazul vânzării sau închirierii locuinţelor unifamiliale şi a apartamentelor din blocurile de locuinţe, se aplică la trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi“.
Notarii: Va fi o nouă afacere pentru unii!
Proprietarul poate evita cumpărarea certificatului la vânzarea imobilului, mai ales că nu există sancţiuni. Vicepreşedintele Camerei Notarilor Publici în zona Olteniei, Gheorghe Ciovică, totodată membru în Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România (UNNPR), confirmă faptul că s-ar putea efectua tranzacţii imobiliare fără certificate energetice chiar şi după ce Legea nr. 372 intră în vigoare. „Va fi o nouă afacere pentru unii, o «mană cerească». Atâta timp cât legea este ambiguă şi nu prevede sancţiuni pentru cei care nu au certificat energetic… înseamnă că se pot face tranzacţii imobiliare. Un notar poate încheia tranzacţia dacă omul declară pe propria răspundere că va solicita ulterior certificatul energetic. La finalul acestei săptămâni avem o şedinţă la UNNPR şi să vedem ce va fi“, a declarat Gheorghe Ciovică pentru GdS. El a mai spus că pentru familiile simple de la ţară, şi nu numai, costurile cu eliberarea certificatului energetic se vor simţi bine la buzunar: „În plus, dacă vine un amărât de la ţară să-i dea casa fiului lui este greu să-i spui omului că mai trebuie să plătească, să zicem, 500 de lei pentru certificatul energetic“.
„O posibilă piaţă speculativă pentru certificate energetice“
Preşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare (ARAI), Cristian Clenciu, a declarat pentru GdS că nu există prevederi legislative clare privind controlul certificatelor emise. Cu alte cuvinte, nu are cine să verifice un auditor energetic care a eliberat un certifcat energetic Clasa A, deşi poate clădirea nu era reabilitată termic şi ar fi în clasa C, să zicem. „Nu există nici o autoritate de control a certificatelor energetice şi a auditorilor energetici. Tocmai de aceea, este posibilă o piaţă speculativă pentru certificatele de performanţă energetică. Ministerul Dezvoltării ar fi trebuit să aibă o campanie de informare corectă a populaţiei cu cel puţin un an înainte de aplicarea legii“, a spus Clenciu. Preşedintele ARAI a mai spus că abia după ce se obţinuse o amânare a aplicării legii până în 2011, la intervenţia unora este posibil ca actul normativ să se aplice luna viitoare. „Noi, cei din imobiliare, şi cu notarii am cerut amânarea legii până în 2011, dar la insistenţele unor directori din Ministerul Dezvoltării se poate devansa termenul la 1 martie 2010. Pe noi nu ne afectează direct actul normativ, dar va conduce la o întârziere a tranzacţiilor imobiliare, pentru că toţi cei 14 auditori energetici autorizaţi în Dolj nu au timp fizic să elibereze documentele foarte repede. Imobilele pot fi vândute indiferent de clasa energetică din care fac parte“, a spus Clenciu. Preşedintele ARAI a mai spus că obligativitatea elaborării certificatelor energetice pentru construcţiile noi nu a dat nici un rezultat: „Din 2007, pentru orice clădire nouă trebuia să existe certificat energetic. Din datele noastre, până acum doar 5% din clădirile noi ridicate în România după 2007 au certificate energetice“.
Rol de comparaţie între clădiri
Legea nr. 372 spune că pentru acele clădiri care au consum mare de energie, adică se situează într-o clasă inferioară de energie, în momentul eliberării certificatului energetic se pot face recomandări de eficienţă energetică. Legea nu-i obligă nici pe proprietari şi nici pe cumpărătorii locuinţei să îmbunătăţească acea clasă energetică a locuinţei. „Se presupune doar că atunci când acele certificate vor circula pe piaţă, un cumpărător poate să aleagă între o clădire eficientă din punct de vedere energetic sau alta cu o clasă inferioară de eficienţă“, a precizat Cristian Clenciu.
Certificatul arată clasa energetică
Ce este un astfel de certificat? Auditorul energetic autorizat de MDRT trebuie să meargă să vadă apartamentul, blocul din care face parte şi să întocmească un certificat în conformitate cu anumiţi parametri tehnici stabiliţi de legislaţia în vigoare. Mai clar, auditorul vă întreabă de când este clădirea, din ce este construită, instalaţiile când au fost reparate sau verificate ultima dată, dacă blocul sau apartamentul este reabilitat termic (izolat), dacă există geam termopan, uşă metalică. Este important dacă este bine iluminat natural etc. După toate acestea, auditorul stabileşte clasa energetică a locuinţei în cauză, clasă care poate fi de la A la G, clasa A de energie atestând eficienţă energetică maximă şi G – înseamnă că se pierde multă energie. Auditorul eliberează apoi certificatul energetic şi face recomandări de îmbunătăţire a clasei energetice. Un astfel de certificat ar putea costa între 200 şi 500 de euro, bani suportaţi de proprietarul imobilului certificat. Auditorii energetici autorizaţi se găsesc pe site-ul MDRT. Unul dintre auditorii energetici autorizaţi în Dolj, Emil Bratu, susţine că după ce se emite un certificat energetic, o copie în format electronic se transmite unui departament din MDRT, unde va fi păstrat şi poate fi verificat de oricine. „Asemenea certificate vor fi obligatorii la efectuarea tranzacţiilor. Ele dau o imagine despre eficienţa energetică a clădirii. Pot fi şi unele scăpări ale legislaţiei, dar, în ansamblu, sunt utile. Pentru clădirile vechi încă nu există cerere de certificate energetice, pentru că încă nu le solicită nimeni. În viitor vom face faţă cererilor, pentru că nimeni nu le cere pe loc, ci se eliberează într-o perioadă mai lungă de timp“, a mai precizat Emil Bratu.
Certificat obţinut prin e-mail
GdS a contactat telefonic un auditor energetic din Suceava, găsit pe internet, după ce am verificat dacă el există pe lista auditorilor autorizaţi. Auditorul a arătat că vom avea certificatul energetic fără ca el să vină la faţa locului. După ce i-am spus că suntem din Craiova ne-a întrebat din ce an este clădirea şi a precizat că ne va trimite un e-mail cu un chestionar. „Veţi completa chestionarul, mi-l trimiteţi înapoi pe e-mail şi eu vă eliberez certificatul energetic. Vă costă patru euro pe metrul pătrat. Întrebările din chestionar se referă la vechimea blocului, din ce este făcut, instalaţiile când au fost reparate sau schimbate, chestiuni de acest gen“, a spus M.M., auditor energetic din Suceava. La un apartament de 65 de metri pătraţi, certificatul ar fi costat 260 de euro.
