Încep să bată clopotele pentru cei care au jecmănit Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Şimnicul de Sus de peste o mie de hectare de teren pe care le-au retrocedat în mod dubios. După ce Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul MAI a considerat că faptele comise de fosta conducere a Prefecturii Dolj şi primarii din Şimnic şi Gherceşti sunt de natură penală, a venit rândul Direcţiei Naţionale Anticorupţie să spună că retrocedarea miroase urât. DNA, Serviciul Teritorial Craiova, a precizat că a dispus începerea urmării penale „in rem“ sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Asta înseamnă că procurorii anticorupţie au indicii temeinice că faptele săvârşite sunt grave. Expresia „in rem“ este definită ca un concept folosit pentru a determina întinderea efectelor unor acte procesuale (ex: urmărirea penală poate începe in rem, nefiind necesară pentru luarea acestei măsuri cunoaşterea persoanei făptuitorului, fiind suficient doar că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală). Potrivit procurorilor DNA, ceea ce s-a întâmplat cu terenul de la Staţiunea Şimnic se încadrează perfect în prevederile Legii nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, aşa-numita lege anticorupţie. Pedepsele sunt pe măsura faptelor. Astfel, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art 13.2 la care fac referire procurorii prevede închisoare de până la 15 ani. „Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice (…) se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani“. Ce înseamnă, de fapt, abuzul în serviciu contra intereselor publice? „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi (…) sau o pagubă patrimoniului acesteia“, după cum se arată în Codul Penal. Infracţiunile despre care vorbesc procurorii DNA sunt cu atât mai grave cu cât ele au fost săvârşite în formă continuată. „Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni“, spune articolul 41, alineatul 2, despre care DNA afirmă că se aplică în cazul de faţă.
