Instructorii auto se pot autoriza ca independenţi numai dacă au lucrat minimum trei ani cu normă întreagă în cadrul unei şcoli de şoferi şi au avut cel puţin 100 de elevi în ultimii doi ani.
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a pus capăt războiului dintre şcolile de şoferi şi instructorii independenţi. Prin Ordinul nr. 1019/2009, publicat săptămâna trecută în Monitorul Oficial al României, ministerul a aprobat, în sfârşit, metodologia de atestare a instructorilor auto şi a profesorilor de legislaţie rutieră, normele privind autorizarea şcolilor de şoferi şi a instructorilor independenţi, programa de şcolarizare şi metodologia de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică în vederea obţinerii permisului de conducere.
Probă practică pentru atestarea instructorilor
Potrivit noilor reglementări, instructorii auto pot fi atestaţi în această meserie doar dacă au cel puţin 25 de ani – noutate în materie – şi au de cel puţin cinci ani permis pentru categoria în care doresc atestarea. Ei trebuie să urmeze în prealabil un curs de pregătire teoretică şi practică de până la 120 de ore. Nu au voie să lipsească de la vreun curs, întrucât, în caz contrar, nu pot participa la examenele în vederea obţinerii/reînnoirii atestatului de instructor auto ori de profesor de legislaţie rutieră.
Examenul de atestare profesională constă nu doar într-un test grilă cu 60 de întrebări, din care trebuie să răspundă corect la cel puţin 48 în 60 de minute, şi în susţinerea unei probe orale de verificare a capacităţilor psihopedagogice, ci şi într-o probă practică, în trafic, de 30 de minute, în care examinatorul va sta la volan, având rolul elevului, pentru a vedea cum se descurcă persoana examinată în rolul de instructor.
Profesori cu normă întreagă
Metodologia de autorizare a şcolilor de şoferi vine cu alte elemente de noutate. Şcolile de şoferi trebuie să funcţioneze într-o locaţie unică, având propria sală de pregătire teoretică a cursanţilor, eventual, şi un spaţiu pentru cursurile de cunoaştere a autovehiculului, dar şi locuri de parcare suficiente pentru vehiculele de pregătire practică. Şcolile de şoferi nu au voie să funcţioneze în blocuri de locuinţe.
Pregătirea practică a elevilor nu poate începe decât după ce aceştia au finalizat pregătirea teoretică în cadrul unei şcoli de şoferi.
Pentru a fi autorizată, orice şcoală de şoferi trebuie să deţină cel puţin două autovehicule în proprietate sau leasing, să aibă angajaţi cu normă întreagă şi contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu minimum doi instructori auto şi un profesor de legislaţie rutieră atestat. Şcolilor li se impun programe stricte, controlarea lor intrând în sarcina Autorităţii Rutiere Române.
„Şcolile care nu se vor alinia noilor reglementări până la 31 decembrie 2009 vor fi nevoite să-şi întrerupă activitatea“, a precizat ieri Iancu Crăciunoiu, directorul general al Autorităţii Rutiere Române.
Trei ani vechime pentru independenţi
Şi metodologia de autorizare a instructorilor auto independenţi vine cu noutăţi. În primul rând, ei trebuie să fie atestaţi în prealabil, apoi autorizaţi pentru practicarea independentă a acestei meserii. Pentru a primi autorizarea ca independenţi, instructorii trebuie să fi activat ca angajaţi cu normă întreagă o perioadă de minimum trei ani drept instructori auto în cadrul unei şcoli de şoferi. Aşadar, nu pot fi autorizaţi instructorii care au activat cu o jumătate sau un sfert de normă la şcolile de şoferi, indiferent ce vechime ar avea în acest domeniu. Altă condiţie este că toţi cei ce doresc să devină independenţi trebuie să fi pregătit cel puţin 100 de cursanţi în ultimii doi ani. În plus, ei trebuie să deţină maşină proprie, destinată instruirii practice a cursanţilor, şi trebuie să se supună normelor de legislaţie a muncii, în sensul că nu vor mai putea face câte ore de conducere vor, ci maximum 40 pe săptămână.
Altă noutate este că instructorii independenţi nu pot încheia contracte de prestări servicii decât cu o singură şcoală de şoferi. De fapt, circuitul dorit de Ministerul Transporturilor ar fi următorul: un elev se înscrie la o şcoală de şoferi, unde urmează cursurile de pregătire teoretică în vederea obţinerii permisului de conducere şi susţine un examen teoretic. Dacă promovează acest examen, el se înscrie la pregătirea practică, iar şcoala respectivă doar dacă nu are un instructor auto propriu care să fie disponibil poate apela la unul independent.
Cu caietul la volan
În momentul în care se înscriu la o şcoală de şoferi, elevii urmează să primească aşa-numitul „caiet al cursantului“. Acesta include şi orarul de pregătire teoretică şi practică, în care se vor menţiona zilele şi orele când trebuie să ia parte la şedinţele de pregătire practică. Pentru efectuarea acestor ore de pregătire, elevul va trebui să semneze în caiet după fiecare şedinţă, astfel că instructorii nu vor mai putea să-şi scurteze şedinţele de pregătire după bunul-plac.
