Preşedintele american Barack Obama a primit vineri premiul Nobel pentru Pace, la mai puţin de un an după ce a fost ales la Casa Albă, într-un moment în care lumea aşteaptă un salvator pentru depăşirea celei mai grave crize economice şi se confruntă cu o nouă ameninţare nucleară.
Carismatic şi mediatizat, el pare să inspire opiniei publice un entuziasm contagios, dar se confruntă cu două războaie, în Irak şi în Afganistan, pentru care caută o nouă strategie.
Necunoscut publicului în urmă cu patru ani, Barack Obama a devenit, la 47 de ani, cel mai puternic om din lume, într-o perioadă în care americanii aşteaptă un salvator pentru a-i scoate din cea mai gravă criză economică de după anii ‘30.
Ascensiunea politică meteorică a lui Barack Obama a început în iulie 2004, când americanii au descoperit carisma noului senator de Illinois prin discursul tulburător susţinut de el în faţa Convenţiei democrate.
„Nu există o Americă de stânga şi una conservatoare. Există doar Statele Unite ale Americii. Nu există o Americă neagră, una albă şi una latină sau asiatică, există Statele Unite ale Americii (…) suntem un întreg“, a declarat Obama, provocând lacrimi în rândul audienţei. Discursul său nu va fi de ajuns pentru a-i aduce victoria lui John Kerry la alegerile prezidenţiale, însă apelul său la unitate a atins coarda sensibilă a unei ţări marcate de diviziunile din era republicană.
Probleme de identitate, droguri şi Harvard
Dorinţa sa de reconciliere coincide cu un parcurs personal „unic“, consideră David Mendell. Fiul unei mame albe şi al unui tată kenyan, venit să studieze în Hawaii, Barack Hussein Obama s-a născut la 4 august 1961, în Honolulu. „Are aspectul fizic al unui afroamerican, dar a crescut într-un mediu al albilor, cu multe influenţe asiatice în jurul său, întâi în Hawaii, apoi în Indonezia“, spune biograful său. Rezultatul acestui melanj face ca „Obama să nu se simtă incomod nicăieri“, într-un stat în care albii şi afroamericanii locuiesc în continuare în mare parte separat, explică Mendell.
Tatăl său îşi părăseşte familia când Barack Obama are numai doi ani. Mama lui se recăsătoreşte cu un student indonezian, care duce întreaga familie în Jakarta, unde copilul locuieşte până la vârsta de zece ani, după care va pleca la Honolulu. Aici este crescut de bunicii din partea mamei. În autobiografia sa intitulată „Visurile tatălui meu“, Obama povesteşte că a încercat să găsească răspunsul la problema identităţii sale în alcool şi droguri. Este perioada când ia decizia să renunţe la porecla „Barry“ şi să folosească prenumele de origine africană „Barack“.
După ce studiază la Los Angeles şi apoi la New York, unde îşi ia diploma în ştiinţe politice şi relaţii internaţionale, Obama se implică în viaţa comunităţilor din cartierele defavorizate din Chicago, implementând programe de educare şi ajutorare a localnicilor. În 1988, este admis la Universitatea Harvard, cea mai bine cotată din Statele Unite, şi devine redactor-şef la prestigioasa revistă de drept a facultăţii. O întâlneşte pe viitoarea sa soţie, jurista Michelle Robinson, cu ocazia unui stagiu la Chicago.
Un politician norocos în vreme de criză
Cariera sa politică începe în 1996, când devine senator de Illinois. În 2004, este singurul afroamerican din Senatul american. Îşi lansează oficial campania prezidenţială pe 10 februarie 2007 printr-un discurs susţinut în acelaşi loc în care eroul său, Abraham Lincoln, a rostit celebrul discurs împotriva sclavagismului. De atunci începe lupta din alegerile primare democrate, împotriva rivalei sale Hillary Clinton, care renunţă în iunie 2008. Obama mai are un singur adversar, pe republicanul John McCain.
Revigoraţi după alegerea lui Sarah Palin drept candidată la vicepreşedinţia Statelor Unite, republicanii se lansează în atacuri. Cei doi candidaţi sunt foarte apropiaţi în sondaje. Însă, pe 15 septembrie, banca Lehmann Brothers dă faliment, provocând un seism financiar. Obama preia avantajul, pe care nu-l va mai pierde. „Este cel mai norocos politician pe care l-am văzut vreodată“, comentează David Mendell.
Beneficiind de o mobilizare fără precedent a electoratului afroamerican şi a celui hispanic, Obama câştigă pe 4 noiembrie alegerile prezidenţiale, cu 53% dintre voturi. „Schimbarea a venit în America“, a declarat el în primul discurs după victorie.
După ce va depune jurământul pe treptele Capitoliului, cel de-al 44-lea preşedinte va contempla Memorialul Lincoln, de unde Martin Luther King şi-a susţinut în 1963 faimosul discurs „Am un vis“ („I have a dream“), despre unitatea dincolo de rase.
În evoluţia personală a lui Obama se regăseşte evoluţia Americii: atunci când părinţii lui s-au căsătorit, uniunile interrasiale erau încă ilegale în mai multe state americane, pentru ca, la 47 de ani, Obama să devină primul preşedinte american de culoare.
