Magazinele pentru săraci, apărute cu mare fast în urmă cu şapte ani, au avut o istorie foarte scurtă. La puţin timp după înfiinţarea economatelor, preţurile produselor de bază, destinate persoanelor cu venituri foarte mici, au ajuns la fel de ridicate ca în orice magazin. Patronii care gestionau economate spun că nu au rezistat pe piaţă la preţuri reduse.
„Aveam o pensie de 40 de lei şi, când am auzit de economate, mă gândeam că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Dar nu am făcut nici o afacere că şi acolo era preţul la ulei şi zahăr la fel ca în orice magazin“, spune nea Marin, care în cei 74 de ani ai lui a cumpărat „tone de ulei şi zahăr“. În Craiova se înfiinţaseră 20 de magazine-economat în anul 2002, dar proiectul a murit aproape din faşă. Erau, de fapt, raioane-economat create în interiorul unor lanţuri de magazine, unde produsele se găseau la preţuri mai mici decât în rest. Primăria Craiova spune că magazinele de acest tip au funcţionat „până în 2003“, după care au dispărut. „Erau economate în magazinele ALIA, Helin şi altele. Acolo, produsele de bază se vindeau fără adaos comercial, iar preţurile erau, iniţial, mai mici decât în alte magazine“, spun reprezentanţii Primăriei Craiova. Erau amplasate în aproape toate cartierele, în Rovine, Craioviţa Nouă, 1 Mai, în apropierea Gării Craiova etc. Hotărârea de Guvern nr. 469/2002 privind înfiinţarea economatelor stipulează faptul că preţurile unor astfel de produse trebuia să fie cât mai mici. Acelaşi act normativ arată că firmele care au economat şi producătorii care îşi comercializau produsele prin intermediul unor asemenea magazine beneficiau de înlesniri la plata impozitelor şi taxelor locale. Municipalitatea avea rolul să identifice persoanele cu venituri de până la 50 de lei pe lună pe membru de familie şi să stabilească unde se află economatul cel mai apropiat de domiciliul fiecăruia. Apoi primăria trimitea listele cu persoanele sărace la economate. Cei mai mulţi potenţiali clienţi erau pensionarii. Cert este că, în 2003, nici un agent economic dintre cei care găzduiau economate nu a mai mers la primărie să îşi reînnoiască obligaţiile contractuale, anunţă municipalitatea.
Preţurile au luat-o razna
Agenţii economici aveau obligaţia să ţină preţurile cât mai jos. Primăria zice că firmele care „găzduiau“ economate vindeau fără adaos comercial. Automat, preţurile ar fi trebuit să fie mai ieftine cu 10-15% faţă de restul magazinelor. În realitate, nu s-a întâmplat aşa. Preţurile au urcat, treptat, până au ajuns la acelaşi nivel sau chiar mai mari decât cele afişate de restul comercianţilor. În plus, sistemul avea şi alte hibe. Exista un economat în fiecare cartier, astfel că bătrâneii erau nevoiţi să îşi cumpere ulei, zahăr, carne, lapte şi legume de la un singur magazin, la trei străzi mai departe de domiciliul lui, când abia se puteau deplasa la magazinul de la colţul străzii.
Supermarketurile au „omorât“ economatul
Reprezentanta magazinelor Helin, Dorina Stroe, explică de ce nu au mai fost viabile economatele: „Noi aveam câte un stand-economat în fiecare magazin. Din câte ne aducem noi aminte, economatele nu au mai mers după ce au apărut supermarketurile şi hipermarketurile cu preţuri foarte scăzute. Supermarketurile primeau marfa cu discounturi foarte mari, astfel că produsele puteau fi mai ieftine la raft decât la noi“. Dorina Stroe mai spune că marile supermarketuri au avut promoţii foarte mari, fapt ce a descalificat din start economatele şi a condus la scăderea vânzărilor şi la alte magazine de cartier, nu numai la cele destinate persoanelor cu venituri reduse. Dacă respectivii comercianţi nu au mai putut ţine preţurile jos, atunci economatul nu-şi mai avea rostul, iar clienţii nu s-au mai arătat interesaţi. Alţi comercianţi care aveau economate au dat faliment cu întreaga activitate. În Bucureşti, în ciuda multelor hipermarketuri cu promoţii care mai de care, economatul primarului de sector Marian Vanghelie rezistă preţurilor mici din marile centre comerciale.
