Cu căruţa prin democraţia românească

Marcel Răduţ Selişte lansează astăzi, la Casa de Cultură „Traian Demetrescu“ din Craiova, o selecţie de articole publicate în Gazeta de Sud şi Gazeta de Olt, vreme de cinci ani, şi adunate în cartea-culegere de editoriale „Cu căruţa prin democraţia românească“. Pornind cu „Cu căruţa prin democraţia românească“, autorul vorbeşte despre „Libertatea presei româneşti între Falansterul de la Scăeni şi Legiunea Străină“, pentru ca apoi să prezinte „Circul la români“, dar şi „Azilul de nebuni“, iar pe urmă să se întrebe „Unde ne sunt românii?“. Acestea sunt doar câteva dintre articolele publicate de-a lungul celor cinci ani de muncă editorialistică a autorului craiovean, care nu de puţine ori şi-a expus viziunea asupra unei societăţi bulversate de tranziţie şi europenizare, dar şi revolta la atacurile de orice natură asupra românilor. „«E considerată rasa cea mai violentă, periculoasă, capabilă să ucidă pentru un pumn de mărunţiş», cu aceste cuvinte începe un articol despre români semnat de italianul Augusto Parboni şi publicat sub titlul «O etnie ce apare mereu la Cronica Neagră» în cotidianul italian Il Tempo. Jurnalistul macaronar consideră că românii «nu se tem de nimic, dispreţuiesc chiar şi viaţa copiilor şi a femeilor, acţionează mereu în grup pentru a-şi duce la bun sfârşit nenumăratele lor activităţi criminale». De fapt, articolul este o înşiruire de astfel de jigniri la adresa poporului nostru. Cum să reacţionăm la o aşa mizerie? Primul meu gând, după ce am citit mâzgălitura mâncătorului de paste, a fost că italianul care ne jigneşte merită să fie pedepsit după o măsură italienească, adică mafiotă, căci ştim bine că Mafia este unul dintre «darurile» cu care italienii au otrăvit civilizaţia contemporană, acei italieni plecaţi în State din cauza sărăciei lucii care le bântuia ţara acum un secol…“, scria, de exemplu, Marcel Răduţ Selişte în editorialul „Trădarea verilor primari“, publicat în Gazeta de Olt, pe 5 octombrie 2006.
„Sceptic, ca orice conservator din filiaţia lui Titu Maiorescu, Marcel Răduţ priveşte critic şi fără menajamente spectacolul unei lumi – mai ales politice -, a cărei derivă pare să o identifice în moştenirea modernităţii raţionaliste… Ca şi celebrul junimist, şi Marcel Răduţ aderă la ideea fracturii culturale care separă două Românii, cea superficială, a elitei cosmopolite şi corupte, şi cea profundă, a poporului debusolat. Iar paginile ce urmează stau mărturie faptului că şi astăzi conflictul dintre tradiţionalişti şi sincronişti nu a încetat“, menţionează Cristian Pîrvulescu, cunoscut analist politic, care a realizat prefaţa culegerii de editoriale.