PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Autori


† Irineu

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI ŞI MITROPOLIT AL OLTENIEI, PREACUCERNICULUI CLER, PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI, HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul, Hristos a Înviat! Adevărat, a Înviat!

Iată-ne ajunşi în Duminica Paştilor, când preotul, din faţa Sfântului Altar, ţinând în mână o făclie aprinsă, îi îndeamnă pe credincioşi: „Veniţi de primiţi Lumină!“. Urmează apoi cântările pascale, în care abundă cuvintele lumină, luminos, strălucire, strălucitor, precum: „Să ne curăţim simţirile şi să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii“ sau:

 „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit“. Toate acestea arată că Învierea Domnului nostru lisus Hristos, care umple Sfânta Biserică de bucuria triumfului asupra morţii, constituie comoara, idealul şi izvorul vieţii noastre spirituale creştine.

Credinţa în Înviere nu reprezintă numai unul dintre adevărurile fundamentale ale creştinismului, care pune în evidenţă valoarea deplină a vieţii şi a omului, ci şi calea spre viaţa veşnică. Ea este convingerea că nu moartea are ultimul cuvânt, ci viaţa şi fericirea veşnică a sufletului. Creştinul, întemeiat pe această certitudine, care comunică sufletului energia de a lupta cu greutăţile vieţii, crede în viaţa ce se desfăşoară sub semnul bucuriei Învierii Domnului. Pentru aceasta, Sfântul loan Gură de Aur numeşte ziua Învierii Domnului „temeiul păcii, cauza împăcării, îndepărtarea războaielor şi nimicirea morţii“ Altfel spus, Învierea este cea mai puternică afirmare a vieţii, constituind o categorică şi ireductibilă antiteză a nimicirii sau a neantului. Noi, care ne împărtăşim de acest har şi de această bucurie a Învierii, participăm în mod activ la transfigurarea lumii întregi. Astfel, din biruinţa Mântuitorului asupra morţii, ne luăm puterea şi, în dinamismul nostru moral, contribuim efectiv la transformarea permanentă a lumii. Din acest punct de vedere, Ortodoxia este păstrătoarea luminii şi a vieţii pe care Hristos Domnul le-a adus în lume prin Învierea Sa. Totodată, ea propovăduieşte prezenţa lui Dumnezeu în însăşi existenţa umană.

Strălucirea de lumină a veşnicului Dumnezeu e un adânc de nepătruns, care formează obiectul unei cunoaşteri deosebite a slavei împărăteşti a Domnului în Sfântul Duh, ce inundă cu razele Sale universul răscumpărat de Mântuitorul lisus Hristos. Din acest punct de vedere, lucrarea Crucii şi învierii Domnului Hristos dăruieşte Bisericii noastre cel mai mare praznic al ei.

Categoric, taina Învierii primeşte o deosebită semnificaţie cosmică în viziunea teologică şi în spiritualitatea Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi. Pentru ei, întreaga zidire tinde spre Înviere, Crucea fiind semnul suprem al tuturor desăvârşirilor. După cum se ştie, Dumnezeu a creat pe oameni alcătuiţi din trup şi suflet şi, ca atare, încetarea vieţii, din cauza răului, era o catastrofă a existenţei noastre. Astfel, rătăcirea de Dumnezeu şi moartea omului erau semnele vizibile ale existenţei răului în lume, contrare scopului pentru care Dumnezeu a creat lumea. Deci, stricarea nefirească a facerii lui Dumnezeu se producea prin moarte, ca urmare a răului spiritual şi a descompunerii existenţei. Se înţelege clar că răul nu are o existenţă de sine, ci se alimentează din mişcarea noastră nesocotită spre lucruri rele. Ei bine, tocmai pentru ca să nu alunecăm spre moarte, Fiul lui Dumnezeu a pătruns în ţesătura existenţei noastre, a biruit moartea şi ne-a dăruit viaţă veşnică. Pentru acest fapt, Învierea Lui apare ca un act al voinţei Sale creatoare, aşa cum ne arată Sfântul Maxim Mărturisitorul când zice: „În Hristos hotărârea voii Sale proprii pentru bine a spălat ruşinea comună a stricăciunii întregirii firii“. Altfel spus, în Mântuitorul Hristos, toate făpturile vin de la Dumnezeu şi merg la Dumnezeu, toate sunt create în Hristos şi răscumpărate în Hristos.

  Prin faptul că Fiul lui Dumnezeu Se întrupează şi Învie rezultă că între creaţie şi Înviere există o relaţie încă înainte de veac, care ne arată că făpturile nu pot fi înţelese deplin decât în planul Învierii. Din acest motiv, Învierea e un eveniment de o valoare universală şi prin ea omul şi natura înconjurătoare sunt luminaţi de slava cerească, dobândind arvuna nemuririi. În sensul acesta, Mântuitorul, călcând cu moartea pe moarte, intră într-un mod de existenţă cu totul deosebit de acela pe care noi îl trăim pe acest pământ. Totodată, Învierea Lui ne deschide porţile nemuririi, fiind o realitate nouă, realizată de iubirea Lui divină. Numai El, Creatorul, putea să ne refacă şi să ne readucă în starea primordială şi să ne aşeze într-o legătură sfântă cu El.

Dreptmăritori creştini,

Este lesne de înţeles ca Mântuitorul Hristos, Care S-a răstignit pentru noi, prin Înviere nu numai că ne eliberează de osânda morţii, ci ne călăuzeşte spre desăvârşire şi strălucire. El lucrează, în mod natural, din interior asupra făpturilor reunite în plinătatea Trupului Său tainic, dăruindu-ne tuturor oamenilor bogăţia energiilor Sale dumnezeieşti prin Sfântul Duh.

Datorită acestui fapt, prin iubirea Sa divină suntem chemaţi să ne unim cu El, care este izvorul vieţii şi al nemuririi. Şi pe măsură ce ne aprindem de lumina învierii Lui, rămânem pe deplin în voinţa şi iubirea Lui, trecând de la o viaţă pământească naturală la o existenţă veşnic fericită. Ca atare, Mântuitorul, după ce a trecut prin cruce şi mormânt, încheind activitatea Sa pământească, a intrat în cetatea de lumină a Învierii, unde creaţia îşi găseşte prin sine desăvârşirea. De acum, lumea se odihneşte în sânul iubirii Sale divine, fapt ce coincide cu încetarea lucrării noastre naturale şi cu deschiderea noastră, a celor ce ne mântuim, spre lucrarea harului. În acest context, Învierea Domnului constituie forma perfectă şi desăvârşită a creaţiei, comuniunea ei desăvârşită cu Dumnezeu.

Fireşte, omul nu L-ar fi putut primi pe Mântuitorul Hristos dacă n-ar fi fost Învierea, ca stare nouă de dincolo de fire, în Biserică. De aici, înţelegem că lumina dumnezeiască a Învierii, cu toată puterea ei infinită, nu mistuie făptura noastră, ci Hristos Însuşi e Cel ce ne dă puterea de a-L primi. Astfel, în Mântuitorul suntem ridicaţi prin Înviere în Dumnezeu şi transfiguraţi prin iubirea Lui veşnică, stare care alungă distanţa dintre noi şi El şi ne uneşte cu Dumnezeu Tatăl. În felul acesta, înţelegem că Învierea este viaţa cea nouă, viaţa cea adevărată, aşa cum a fost hotărâtă de Dumnezeu din veşnicie. Prin ea, omul se înălţă către Dumnezeu, pentru că Mântuitorul îşi arată iubirea neţărmurită faţă de oameni, făcând să treacă neîntrerupt viaţa de la El spre sufletele lor şi invers de la ei spre Domnul.

Evident, prin această iubire, lisus Domnul îşi asumă greşeala oamenilor şi o desfiinţează pe lemnul Crucii.

Deci, Domnul Cel drept, intrând în relaţie cu noi, suferă moartea în locul nostru, a celor păcătoşi, şi ispăşeşte pedeapsa în locul nostru. Aşezându-se astfel, ca o victimă în faţa morţii, El mistuie complet păcatul pe cruce, precum topeşte focul ceara, împărtăşindu-ne dreptatea Lui şi făcându-ne chiar de pe acum nepătimitori.

Primirea de bunăvoie a morţii pe cruce este „capătul lucrării tainice a înomenirii lui Dumnezeu“, iar Învierea e rădăcina nestricăciunii. Prin Înviere, în Hristos, firea noastră şi-a dobândit curăţia, tăria şi aversiunea împotriva păcatului, căci moartea Lui n-a fost osânda firii, ci osânda răului din ea, iar prin Înviere această stare s-a transmis tuturor celor ce-L urmează pe El. Biruinţa lui lisus asupra morţii înseamnă, mai întâi, pentru om, primirea unei rezistenţe în faţa morţii spirituale, iar arătarea vieţii veşnice îi dă posibilitatea unei bucurii care ne înalţă şi ne dă tărie să călcăm peste moarte, aşa cum Mântuitorul a călcat moartea şi a biruit-o. Din acest motiv, Învierea e mântuirea lumii, biruinţa vieţii veşnice şi intrarea noastră în Împărăţia lui Dumnezeu.

Într-adevăr, numai Învierea lui Hristos inaugurează începutul îndumnezeirii noastre şi gustarea noastră din plinătatea vieţii divine. Dumnezeu se dăruieşte făpturii Sale, iar aceasta ajunge să posede prin har ceea ce El posedă prin fire. Această plenitudine necreată şi nemărginită este Biserica, Trupul tainic al Domnului, iar realitatea nouă ce o cuprinde este realitatea Învierii.

 

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Biserica noastră Ortodoxă a acordat întotdeauna o importanţă deosebită Învierii Mântuitorului lisus Hristos. Sfântul Pavel, alături de ceilalţi apostoli, a răspândit cu multă râvnă acest adevăr de credinţă. Pentru el, tema centrală a predicii şi scopul vieţii şi activităţii sale sunt înscrise în mărturisirea sa că Hristos „S-a dat pentru păcatele noastre şi a Înviat pentru îndreptarea noastră“. Cuvintele sale inspirate ne ajută să pătrundem taina Învierii Mântuitorului şi să înţelegem rostul şi însemnătatea ei pentru mântuirea noastră.

De bună seamă că, pentru creştini, Învierea lui Hristos este o faptă mai presus de orice îndoială, iar acest adevăr nu poate fi zdruncinat: „Căci pentru aceasta a Murit şi a Înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii“. Aşadar, Învierea constituie dovada cea mai puternică a dumnezeirii Mântuitorului şi a originii dumnezeieşti a creştinismului. Cu adevărat, lisus Hristos a fost dat morţii, dar S-a arătat, prin Învierea Sa, ca Mântuitor şi Fiu al lui Dumnezeu. Realitatea acestui fapt este probată de Sfântul Apostol Pavel prin arătările Mântuitorului Înviat anumitor persoane, descoperiri pe care şi Sfinţii Evanghelişti le relatează în parte. Dintre acestea, cea mai importantă, din punct de vedere documentar bisericesc, este arătarea Mântuitorului la peste cinci sute de fraţi, dintre care, „cei mai mulţi“ dintre ei erau încă în viaţă, în anul 56.

 Ei puteau să fie consultaţi, oricând, pentru a confirma Învierea Domnului. „După aceea S-a arătat lui lacov, apoi tuturor apostolilor“, „iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie“, în apropiere de cetatea Damascului. Această arătare a Mântuitorului Înviat îl aşază pe Sfântul Pavel între martorii expreşi ai Învierii Domnului. În acel moment, în care nu era dispus defel să cedeze unei sugestii sau iluzii, Sfântul s-a convins de realitatea Învierii lui lisus şi, luminat şi întors cu putere neaşteptată şi irezistibilă, a vestit cu fidelitate tot ceea ce a văzut şi i s-a descoperit. De acum, pentru el, certitudinea Învierii Domnului constituie izvorul credinţei şi al întregii sale activităţi misionare şi pastorale. După Apostolul neamurilor, fără Înviere, moartea lui Hristos intra în seria evenimentelor obişnuite. Dar faptul că Hristos a Înviat dovedeşte că numai Învierea subliniază pe deplin dumnezeirea Lui, rămânând pentru totdeauna temelia întregii învăţături evanghelice: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră“.


Prin urmare, în teologia Sfântului Pavel, moartea Mântuitorului este pusă în legătură directă şi imediată cu Învierea Sa din morţi.

 Între moarte şi înviere nu este întrerupere, moartea fiind trecere spre înviere.

Ele alcătuiesc împreună un singur fapt; una cere pe cealaltă, se întregeşte şi se explică prin cealaltă. În moartea Mântuitorului este cuprinsă virtual Învierea Lui, iar în Învierea Lui continuă să fie prezentă puterea biruitoare de moarte a Crucii. În sensul acesta, Învierea începe chiar din momentul morţii lui lisus, de aceea moartea Domnului este mişcare spre Înviere. Ca atare, numai în felul acesta învierea oamenilor se află în strânsă dependenţă cu Învierea lui Hristos, care S-a făcut „începătură a învierii celor adormiţi“, ceea ce înseamnă că Învierea Domnului este premisa şi garanţia învierii morţilor: „Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a Înviat“. Dar Dumnezeu, care a Înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa, Învierea lui lisus Hristos fiind, evident, începutul vieţii celei noi pentru întreaga făptură.

Dreptmăritori creştini,

Sfatul cel din veac al lui Dumnezeu se îndeplineşte deci prin prezenţa lui Hristos Cel Înviat în Biserică şi în lume, ca prezenţă tainică şi spirituală, care respectă libertatea noastră.

  Datorită acestui fapt, Mântuitorul e puterea vieţii creştine în toate aspectele ei, care nu forţează uşile sufletului nostru şi nu anulează libertatea noastră. Prin Învierea Sa, Domnul Se înalţă peste limitele omenescului şi, fiind prezent în mod cu totul deosebit pe pământ, în Sfânta Sa Biserică, este însuşi locul celor ce se mântuiesc. Astfel El, „Cel Unul Născut, a fost dăruit cu har, nu pentru că e Dumnezeu după fiinţă şi de o fiinţă cu Dumnezeu Tatăl, ci pentru că s-a făcut prin fire om şi de o fiinţă cu noi care aveam trebuinţă de har“, ne învaţă Sfântul Maxim. Prin El, deci, noi aflăm libera vedere a slavei lui Dumnezeu încă din această viaţă, ceea ce înseamnă că Învierea Lui este anunţarea triumfătoare a continuării vieţii noastre după moarte. Datorită acestui fapt, creştinul e pătruns de credinţa că moartea nu înseamnă sfârşitul vieţii lui, iar prin unirea cu Hristos ajunge să se bucure de fericirea veşnică, care nu poate fi deplină decât prin învierea cu trupul. Acest lucru e posibil prin faptul că viaţa Bisericii este viaţa unei experienţe de comuniune cu Dumnezeu prin credinţă şi iubire. Ca atare, numai în Biserică, prin mijlocirea Sfântului Duh, avem certitudinea Învierii Domnului ca ideal suprem al nostru. În acest context, Sfântul Duh ne dăruieşte în Biserică arvuna vieţii veşnice, imprimând în sufletele noastre semnele cunoaşterii lui Hristos. Această stare paradisiacă a dreptăţii şi a sfinţeniei câştigate pentru noi de Domnul, prin ridicarea din mormânt, este un act exclusiv al lui Dumnezeu care luminează întregul univers creat.

Conlucrarea noastră cu El va duce la pacea divină care ne uneşte cu Dumnezeu şi cu toate făpturile Sale. De aceea, Mântuitorul, după Înviere, intră la Sfinţii săi Apostoli şi le spune „pace vouă“, arătând prin aceasta că El a împăcat pe om cu Sine. Iar primul semn al împăcării este iubirea de fraţi şi dragostea universală. Iubirea aceasta e mai mult decât o completare reciprocă, e o stare activă de împlinire a dragostei ca poruncă a lui Hristos. Numai în această lumină a Învierii şi a iubirii, omul are putinţa să vadă în făpturi frumuseţea lui Dumnezeu. De acum, viaţa cea nouă este incomparabilă cu viaţa lumii, ea poartă în sine nemurirea curată de orice atingere a păcatului şi liberă de orice necesitate exterioară.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Învăţătura despre Înviere, după cum am văzut, este o bucurie duhovnicească universală, este lumina vieţii veşnice ce s-a revărsat peste întreaga creaţie. Fericita ei trăire şi contemplaţie constituie esenţa sfintei noastre Ortodoxii, aidoma cu credinţa în triumful vieţii, în nimicirea morţii şi a tiraniei păcatului. De asemenea, ea este legată de aşteptarea plină de nădejde a arătării slavei viitoare, atât de puternic exprimată în cultul nostru ortodox şi în spiritualitatea noastră românească.

 Prin Învierea Domnului, făptura e introdusă în armonia divină a Împărăţiei lui Dumnezeu. În acest sens, Învierea lui Hristos este un imn al vieţii „în Hristos şi în Duhul Sfânt“, care trebuie mărturisită în lumea contemporană. Apoi, prin moartea şi Învierea Sa, Hristos Domnul ne descoperă chemarea noastră originară, de fiinţe jertfelnice.

El, Jertfa cea vie şi nejertfită… „moare pe cruce şi apoi învie, arătându-ne, prin această taină, puterea creatoare a jertfei, ca paşti din veci, înainte de întemeierea lumii“. Datorită acestui fapt, orice act creator al nostru are drept temei şi sursă jertfa, iubirea jertfelnică, fără de care nu se face nimic. De fapt, numai în jertfă există o sămânţă vie, un ţel, iar încununarea acesteia este rodul prăznuit pascal. Sfântul Apostol Petru subliniază acest adevăr când zice: „că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi, ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui Miel nevinovat şi neprihănit, Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a făcut arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi“. Tot sub acest semn al jertfei îl vesteşte pe Hristos Sfântul loan Botezătorul, care zice: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii“. După cum se ştie, în Sfânta Scriptură, mielul este simbolul jertfei nevinovate oferite lui Dumnezeu, de unde şi numele proprii consacrate: „Mielul pascal“ sau „Paştile Domnului“.

 Ca atare, şi noi, pornind de la aceste realităţi, trebuie să ne jertfim în fiecare moment al vieţii noastre pentru adevăr, dreptate şi sfinţenie. În sensul acesta, fiecare să se străduiască în chemarea în care a fost rânduit de Dumnezeu: unii, ca preoţi, prin mărturisirea credinţei prin propria lor viaţă; alţii, ca monahi, prin osteneală călugărească, post şi rugăciune, prin înfrânare şi curăţenie sufletească; iar alţii, ca mireni, prin strădanie de fiecare zi pentru a fi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu, prin credinţă şi fapte bune. Prin urmare, cu toţii este necesar să ne străduim să prăznuim Paştele, simţind sărbătoarea vie în interiorul nostru sufletesc, ca făcând parte din fiinţa noastră lăuntrică.

Deci, fără răstignirea trupului şi omorârea omului celui vechi, puterile Învierii, de care ne-am împărtăşit prin Sfintele Taine, nu vor fi activate în noi, iar păcatul, care „grabnic ne împresoară“, va pune din nou stăpânire pe noi, ajungând iarăşi „robi ai păcatului“. În sensul celor arătate, Awa Dorotei spunea că „Paştile Domnului“ devin „Paştile noastre“, „când sufletul omului trece cu adevărat de la păcat la virtute“, curăţindu-şi simţurile şi strămutându-se de pe pământul patimilor şi păcatului la viaţa şi cerul dumnezeiesc al virtuţilor şi desăvârşirii în Hristos.

 Această „trecere“, de pe pământ la cer, care constituie fiinţa Paştelui creştin, nu înseamnă însă o trecere dintr-un loc în alt loc, ci trecerea de la modul de existenţă „pământească“, supus robiei păcatului, la modul de existenţă „cerească“, adică „dumnezeiască“, ducând o viaţă „duhovnicească“, în calitate de fii ai Luminii şi ai Învierii lui Hristos. Aşadar, numai astfel putem intra în duhul cântării pascale, care zice: „Să ne curăţim simţirile şi să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii!“. Deci, curăţarea simţirilor este condiţia esenţială pentru accesul fiecăruia dintre noi la lumina Învierii, minunea Învierii petrecându-se chiar în sufletul nostru.

Având asemenea preocupări duhovniceşti, fără tăgadă putem da răspunsuri clare la întrebările lumii contemporane, şi anume: Care este sensul morţii? De ce viaţa are acest prag peste care a trebuit să treacă însuşi Domnul Hristos? Există o legătură între moarte şi înviere? Nu încape îndoială că, pentru noi, creştinii, aceste nedumeriri au fost desluşite de lisus Hristos, Domnul nostru, care S-a adus pe Sine jertfă, de bunăvoie, pentru a ne descoperi o nouă viaţă: cea a Învierii. Şi noi, dacă murim păcatului, biruim moartea şi trecem de la un mod de a fi trupesc la altul duhovnicesc, adică murim păcatului şi înviem în Mântuitorul Hristos.

Apoi, din această experienţă învăţăm că există o legătură adâncă între iubirea dumnezeiască şi taina Sfintelor Paşti, că prin iubirea lui Hristos ni s-a descoperit principiul vieţii şi al Învierii.

Aşadar, în bucuria acestei Sfinte Sărbători a Sfintelor Paşti, să ne împărtăşim de lumina Învierii şi de prezenţa iubitoare a Mântuitorului Hristos, Cel Înviat.

Să-L primim cu bucurie pe Domnul şi să-L preamărim, mulţumindu-l pentru binefacerile pe care ni le dăruieşte cu atâta dragoste. În acelaşi timp, să comunicăm şi noi celor din jurul nostru bucurie şi pace, prin cuvânt şi faptă, ajutând pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei bătrâni, pe cei nevoiaşi, pe cei întristaţi şi necăjiţi, pe cei îndoliaţi sau îndureraţi. Să nu uităm, în rugăciunile noastre, pe cei ce se află departe de ţara noastră.

De asemenea, întrucât Paştele sunt o sărbătoare de familie, să întărim comuniunea de iubire între părinţi şi copii, între soţi şi soţii, între prieteni, între vecini, căutând pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul“.

În această ambianţă sfântă a Praznicului Învierii Domnului, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi mântuire, de pace şi bucurie, de ajutor de la Dumnezeu, dimpreună cu salutarea pascală: „Hristos a Înviat!“.

Al vostru Părinte rugător şi permanent mijlocitor în Duhul Sfânt pentru voi către Domnul,

† Dr. IRINEU,

ARHIEPISCOP AL CRAIOVEI ŞI MITROPOLIT AL OLTENIEI



Comenteaza acum

20 Comentarii

  1. GigiDumitrascu-Craiova said:

    Parinte Mitropolit,in saptamana mare,ati facut o mare nedreptate,mutand preotii,intre ei la biserici.A fost nevoie ca toti credinciosii,sa-si caute preotii,pentru Sfanta Spovedanie si Impartasanie.Ceeace ati facut,nu este drept,crestin si denota oslaba apropiere a d-voastra de craioveni.Ati adus tineri,unde batranii trebuie sa se spovedeasca la preoti fara o experienta de viata monahala.Sunt dezamagit de prestatia d-voastra.

  2. angel said:

    Dumitrascu, du-te si te spovedeste, daca nu ai apucat, lasa judecata lui Dumnezeu si nu te mai sminti si nu mai sminti si pe altii in ziua Prohodului Domnului. Hristos cel inviat sa ne lumineze!

  3. x said:

    Sfintia voastra: cat mai costa un loc de popa la ceva parohie amarata? ne impodobesti cu vorbe frumoase si nu stim noile preturi practicate de mitropolie pentru o parohie… poate ne dati si noua lista cu cat costa!
    aburelile tipice … butoi de vin din ce an se desface? si care din manastiri asigura masuta saraca pe care zace ceva ce unii dintre romani nu isi permit!
    rusine popilor … !

  4. Nu exista sarbatori in ROMANIA fara surprize... said:

    Comentariul de la 3 spune multe si nu este mai concret.Pt a vedea o persoana cu abilitati reale teologice,cunosc o familie in bl S13 din v.rosie cv.,doi frati de o stiinta rar intalnita iar tatal lor a fost inginer i domeniul fiarelor ( din auzite,pela 7 noembrie fost,nu stiu precis unde a lucrat) si s-au nascut doi copii foarte destepti,fata o pictorita eminenta i stilul culturi si baiatul un om foarte corect in stilul teologiei si mai mult au pierdut mama printre cei vii.Ce ne facem cu alte fapte animaliere ceia ce a rezultat disparitia acestor copii care nu se stie unde mai sant!!Oare trebuie sa distrugem binele si sa apara diavolul?Eu nu va dau amanunte despre reale vedete ascunse de diavol,gasitile daca santeti cu d-zeu.Nu cred ca aveti mintea diavolului ca familia papa adrian vecini cu acestia si a poienaru constantin si dana cand bateau un batran,spargeau usi cu picioarele si alte fapte ce am vazut si cate am auzit….Sa vedem cine are curajul sa spuna ceva ca,dana a devenit expert in drept si in medicina iar sotul betiv ce tipa ca cine trece pe strada se sperie de tipete infioratoare,sectia 3 politie v.rosie are teama sa apara la ap de lux al acestora.Puteti sa ne dati detalii reale de aceste familii,ori candideaza in parlamentul european si e strict secret?!!!Ce spuneti d-lor din gds de asemenea cazuri s-au trebuie sa platim medicamente pt sotiile noastre cand sant traumatizate de asemenea oameni care au muschiul tare si aud instantaneu voci infioratoare?Sant familii de tigani, mafie,etc s-au cartiere rau famate!!! La S12 acelasi cartier sant tigani cu caini la nivelul turmelor de oi si nimeni nu vede nimic.De ce?In craiovita noua nu poti ajunge la primarie din cauza copiilor ce te cauta in buzunare iar politia comunitara incepe sa rada si se face ca verifica cetateni de acte cu consemnari in carnetele pt amenzi pt diverse,dar infractiunile sub nasul lor nu exista.Arata ca este 112 si politia nationala in spate….care spate,indicatii nimic.In cl,bucuresti,seara nu te poti plimba cu o fata ca sant gelosi cainii cum politia confirma,ca…acesta i tratamentul de la protectia animaleor……La denie din biserici am renuntat ca e gasca afara si ori trebuie sa platesc ori fata s-au muschul….Care sant sarbatorile care sa simtim fericirea ca tanar s-au ca batran?!!!!!!!!!!!!

  5. Hristos a inviat! said:

    † TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

    Iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova, HRISTOS A ÎNVIAT!

    † TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

    Iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova, HRISTOS A ÎNVIAT!

    Cu bucurie sfântă, vin în faţa inimii şi minţii dumneavoastră şi aduc, prin glasul Bisericii, vestea cea bună a biruinţei vieţii asupra morţii, a biruinţei luminii asupra întunericului.
    Sun tem în miez de noapte în faţa sfintelor biserici purtând în mâini lumânări aprinse ce răspândesc lumină pe chipurile noastre şi în jurul nostru. Noaptea este adâncă, întunericul este dens, dar lumânarea pe care o purtăm are puterea să străbată bezna din jur, să micşoreze sau chiar să îndepărteze întunericul nopţii. Acesta este şi sensul Sfintelor Paşti: Învierea Domnului Hristos din morţi este lumina care pătrunde până în locurile cele mai întunecate ale fiinţei umane, redându-i acesteia puterea renaşterii de la moarte la viaţă. Hristos Cel înviat coboară până la cele mai de jos ale iadului din sufletul omenesc şi alungă de aici moartea, întunericul păcatului şi bezna deznădejdii. „Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase”1, spune cântarea Bisericii din noaptea de Paşti. Pogorându-Se până la iadul care domină sufletele multor pământeni, Hristos aduce acestora vestea cea mare a depăşirii stării de iad în care ei se află: „Îndrăzniţi, spune Hristos, acum am biruit! Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi ridica, sfărâmând porţile morţii”2.
    Dreptslăvitori creştini,
    Viaţa noastră, viaţa lumii, viaţa umană în general este o tensiune continuă între lumină şi întuneric, între viaţă şi moarte, între frumuseţe şi „urâciunea pustiirii”3, între adevăr şi minciună. Existenţa umană este precum această clipă: pe de o parte, un ocean de întuneric, pe de altă parte, lumina Învierii pe care o purtăm în mâini şi, nădăjduiesc, în suflete.
    Da, există multă lumină şi viaţă autentică în lume. Oriunde întâlneşti o mamă cu pruncul în pântece sau un tată cu fiul său în braţe, acolo este un izvor nesecat de lumină şi de viaţă. Clipa în care cineva zâmbeşte sincer, vorbeşte fără vicleşug, oferă cuiva o floare sau o pâine este o clipă de lumină, o clipă de viaţă în adevăratul sens al cuvântului. Omul aflat în stare de rugăciune, omul care are puterea îngenuncherii la spovedanie, omul care descoperă drumul către Sfântul Potir, omul care îl iubeşte pe duşmanul său, omul care este cuprins de adevărul că fără de Hristos nu poate face nimic bun şi frumos, un astfel de om este cascadă de lumină şi viaţă revărsată peste lume.
    În acelaşi timp, în lume există mult întuneric şi din ce în ce mai multă moarte. Da, moartea pune stăpânire pe tot mai multe suflete care, deşi pretind că sunt vii, în realitate sunt dominate întru totul de moarte…

  6. Hristos a inviat! said:

    În noaptea Sfintelor Paşti primim vestea cea mare şi bună că Hristos a biruit moartea şi că noi, oamenii, luăm putere din puterea lui Hristos pentru a birui moartea din noi.
    Vom pleca spre dimineaţă la casele noastre ducând cu noi lumina Învierii. Este necesar ca această lumină să rămână aprinsă tot timpul în sufletele noastre. Este bine şi este frumos ca din această lumină să se împărtăşească membrii familiei noastre, prietenii noştri, colegii de la locul de muncă, duşmanii noştri dacă se poate. Este, de asemenea, urgent ca din lumina Învierii lui Hristos, din lumina Evangheliei Sale să se inspire cei ce ne guvernează, cei ce aprobă legi pentru ţară, cei ce ne reprezintă în afară. Pentru ca acest lucru să se întâmple, rugăciunea noastră la Sfânta Liturghie sau acasă trebuie să fie mai stăruitoare, postul mai aspru, dragostea mai vie, lucrarea mai concretă şi mai evanghelică. Mai presus de toate, duhul unităţii trebuie să întărească fibrele lăuntrice ale Bisericii şi Neamului. Preoţi şi arhierei, călugări şi credincioşi de parohie, cârmuitori şi popor, toţi suntem chemaţi a rămâne uniţi în adevăr, stă­ruitori în credinţă, vii în iertare, dragoste şi curaj.
    Rog pe Hristos Domnul, Cel înviat, să reverse asupra drept­slăvitorilor creştini din Moldova, din ţară şi din întreaga lume harul iubirii Sale celei nemărginite. Din izvorul cel dătător de viaţă şi lumină al Învierii să se împărtăşească tot neamul omenesc! Credinţa în Hristos, nădejdea în ajutorul Său şi dragostea pentru toţi oamenii să ne fie întreitul veşmânt care să ne apere de tot răul!

    Acesta este minunatul mesaj al IPS Teofan. Atata timp cat exista astfel de arhierei, speranta nu e pierduta!

  7. Ce va intelege viitorul.... said:

    Hristos nu sa jerfit pt pacatosi s-au pt iudeii care au latrat documentand ca sant cei mai destepti,s-a jerfit pt umanitatea infinita care prin sudoarea fruntii au realizat fapte si nu vorbe.Tocmai de aceia orce popor il sarbatoreste si-l ovationeaza pe acest Hristos.Probabil aveti pus in blibie pe:iliscu,basescu,ce ausescu,etc…..aten tie se va desfinta hristos si va veni un popa s-au un presedinte de tara,cine stie ce ne rezerva viitorul,ca deaia numai stiu ce sa mai invete copii,politica ,religia sau dictatura celui cu bani care mai minte intr-o carte ceva……….

  8. Silviu said:

    Ce abureli!

    Duceti-v a in mitropolie sa vedeti ce harababura e si o sa va convingeti.

    Iar cu Teofan mai lasa-ce, ca am vazut ce poate si el. Bine ca a plecat de aici!

  9. minte luminată ... said:

    Dragă Silviu ai dreptate, biserica a fost şi rămâne cea mai hoaţă instituţie. Ea nu ajută pe nimeni cu nimic, în schimb, ea îi jegmăneşte pe aşa zişii enoriaşi, le percepe şi taxe umilitoare, le scrie în chitanţă pe jumătate suma pe care enoriaşii o plătesc la botez, cununie, înmormântare etc. şi mai cresc şi nu ştiu câţi porci, preoţii, din liturghiile şi colacii pe care-i duc enoriaşii la biserică. Preoţii sunt în continuă bunăstare, iar enoriaşii nu au după ce să bea apă ! Aceasta este biserica în România, dar nu ai cui să spui, că romanii (nu toţi) sunt bătuţi în cap, când vine vorba de biserică, ei nu pot înţelege cât de fraieriţi sunt de biserică …

  10. pt SILVIU said:

    Ai dreptate SILVIU,ma bucur ca mai vede cineva ceva,cum e cultura democratica,dar mai au catei care latra ce nu trebuie.Ai grije cum iesi din biserica cand iei lumina,nu vreau sa spun ce am patit cu mama si sora +cumnat ,dar cunm poti face fata la armata de ….Politia si restul,te ia pe tine daca incerci sa te aperi.Vorbim dupa pasti ca mai au altii multe vestii pe care nu vrei sa=i crezi…

  11. pt. nr. 10 said:

    Dacă pe mine m-ai făcut căţel în comentariul tău, înseamnă că eşti printre românii căzuţi în cap, care nu au înţeles vicleşugurile bisericii, dacă nu, mergi mâine să iei “lumină” şi să vii acasă cu hainele rupte şi cu timpul pierdut …

  12. pt silviu said:

    Da mai convins si unde vrei,in craiovita ori la rascruce ,unirii cu lunca sa fie tabloul complet.Sant curios sa te vad dar,numai la inviere? ia vino la cassino din unirii la care vrei ,ce spui?Asta e crestinul si trebuie sa-i creezi tot ce vrea.

  13. nu sunt Silviu ... said:

    Un creştin nu trebuie să-şi piardă timpul nici în cazino-uri, dar nici în biserici. Fiecare are treabă la serviciu (cei care au), ori la casa lui. Atât cazino-ul, cât şi biserica, te mănâncă de bani, aşa că … nu vin la cazino, nu-ţi voi onora invitaţia …

  14. imparatul said:

    Pe isonari oooooooooooo sa-i violeze satana in gura. Ce sunt majoritatea popilor , decat niste satanisti ninja imbracati in negru si unul in alb care primesc bani pentru a ucide sufletele romanilor.

  15. Diana said:

    Mitropolit sunteti doar cu numele. Cum v-ati permis sa va bateti joc de enoriasi si mai ales de preoti, mutandu-i de la bisericile unde au slujit o viata? Aveti dictatura in sange,nu? SA VA FIE RUSINE !!!!!!!!! P.S.: DUMNEZEU NU DOARME, O SA VA PRIMITI RASPLATA PT NEDREPTATEA COMISA

  16. Cosmin said:

    Sunt foarte multe lucruri interesante care pot fi descoperite despre Mitropolitul Irineu. Ce ziceti sa deschidem un forum special? Asta cu mutatul preotilor nu e mare chestie. Sunt alte grozavii, mult mai mari. Mitropolia Olteniei e goala la ora actuala, au fugit toti, care incotro. Nu se intreaba nimeni de ce fug toti?

  17. ATEU said:

    DE CE LA NOI NU SINT CANTINE SOCIALE TIP ,, CARITAS,, CA IN VEST PENTRU PERSOANELE IN DIFICULTATE . LA NOI ASISTENTA SOCIALA E DOAR PE HIRTIE . BISERICA ACOLO – VEZI ITALIA – JOACA UN ROL DECISIV . EXEMPLU TIRIAC DACA ASEMENEA MARILOR SPORTIVI – LA DOUA BANCI -FILIALE – DESCHISE FACEA SI UN ,, CARITAS ,, ERA CEVA CA ORICUM TERENURI DE TENIS PENTRU COPII NU A FACUT DAR MISTRETI A IMPUSCAT . PACAT , AVEAM PRETENTII MAI MARI DE LA EL .

  18. ari said:

    Toate stirile au dat ca a a fost frumos de pasti in Spania,ei bine,nu in Zaragoza NU A FOST BINE DELOC,s-a tinut slujba INTR-O PARCARE,am ajuns de rasul tuturor. O bataie de joc.

  19. STRAINUL said:

    CUM SI CE AU INTREPRINS CONSULATELE ROMANE DIN MARILE ORASE EUROPENE CU OCAZIA ,, PASTELUI ,, NIMIC ZIC NOI AVEM ALTE ,, SARCINI ,,……………SCU ZATI SINTETI CRESTINI SI CINE VA TRIMIS AICI PE LEFURI ATITDE MARI ,, STIMABILILOR ,, DE LA CONSULATE .

Alte stiri

Sumarul ediției de vineri, 17 aprilie 2009

Actualitate

» Centura de Sud, croită din bretele
» Scurte stiri
» Patroni săraci cu maşini de lux
» Boc desfiinţează birurile baronilor guvernamentali
» PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Local

» Banii de la FMI ar putea fi folosiţi pentru pensii şi salarii
» Boc vrea să taie din privilegiile parlamentarilor
» Scurte stiri
» Depăşire încheiată în pom
» Cadouri pentru nevoiaşi
» Maşina parlamentului, în gropile Craiovei
» Impact mortal
» Voronin se duelează frăţeşte cu Băsescu
» Penescu, arestat pentru că are relaţii
» Angajaţii DSP, lăsaţi fără sporuri
» Oul roşu şi împistriţat
» Carne confiscată de la comercianţi
» Tradiţii şi credinţe pascale

Dolj

» Numiri politice la deconcentrate
» Pensionari fără bani de Sărbători

Sport

» Platini inspectează Ucraina şi Polonia
» Laudrup, demis de la Spartak Moscova
» Kaka s-a săturat de veteranii milanezi
» Moratti îl eliberează pe Adriano
» Olăroiu a semnat cu Al-Sadd
» Arsenal s-a calificat
» Abramovici investeşte la Chelsea
» Delegările arbitrilor, prin tragere la sorţi
» Meci de şase puncte pentru Vâlcea
» Ronaldo a dus-o pe Manchester în semifinale
» Doar victoria contează
» Încep finalele
» Baldini, suspendat
» Cârstea, în semifinale la dublu
» Carte despre viaţa lui Nadal
» Şarapova ar putea participa la Roland Garros
» Alpinistul Horia Colibăşanu, premiat

Bani & Afaceri

» Mai puţine documente pentru proiectele de dezvoltare rurală
» Helmat – succesul vine dintr-o echipă puternică
» Microîntreprinderile vor scăpa de forfetar devenind PFA
» Firmele deduc TVA la contractele de leasing
» Repartitoarele scumpesc factura

Magazin

» Apariţii editoriale
» Agenda evenimentelor
» Întreruperi energie electrică
» Fereşte-te de radar!
» Picătura de cunoaştere
» Bancul zilei
» Vremea în Oltenia
» Ia te uită!

Top