Ducu Bertzi, Fox Studis (Marius şi Tatiana Ojog), Ilinca Goia şi Mugur Prisăcaru au poposit câteva ore în Sala Oglinzilor a Muzeului de Artă pentru a-i duce pe craioveni în lumea romantică a poeziei şi muzicii.
Ilinca Goia, Mugur Prisăcaru, Fox Studis (Marius şi Tatiana Ojog) şi Ducu Bertzi au adus miercuri, 25 februarie, poezia şi muzica în faţa publicului iubitor de artă. După un „Dans în ploaie“ alături de Marius şi Tatiana Ojog, am călătorit pe portativul muzicii în lumea lui Marin Sorescu. Pentru că şi chitara trebuia să se odihnească, am acceptat invitaţia actorului Mugur Prisăcaru şi am ascultat versuri frumoase de iubire. O declaraţie aparte: „Te iubesc la şosea printre liliac şi mesteacăn“, ba chiar şi atunci „Când scapi linguriţa pe jos“ sau „Când umbrela ţi-o pierzi uitucă“. Şi când ultima declaraţie s-a stins, ne-am reîntâlnit, graţie aceluiaşi actor, cu Miron Radu Paraschivescu şi a lui „Hanny“. Le-am ascultat povestea de iubire născută-n mai, am asistat la primul sărut: „Ascunşi pe o bancă, ei şi-au dat / Atuncea primul sărutat, / În voie bună“. I-am cunoscut apoi mai bine: „El este pictor şi sculptor, / Un tânăr, doar începător, / Având curajul. / Mulţi ani de zile la un loc, / Au dus flămânzi şi fără foc / Concubinajul“, pentru ca apoi să asistăm la despărţire, căci „Apoi comenzi vin ne-ncetat / Şi lauri mulţi l-au consacrat, / E-o bogăţie! / De-atunci, el se văzu peţit / De mulţi bogaţi, care-i promit / Să-i dea soţie… / Menajul lor, aşa plăcut, / Din vina lui a început / Cam prost să meargă“. Dar ziua împăcării a venit, căci dragostea i-a cucerit: „Dar până să te văd aici, / Nu-mi dete fericire nici / Faima, nici banii!… / Deşi era sub zero grade, / El în genunchi deodată-i cade: «Mă iartă, Hanny!» / Înduioşată, ea i-a pus / Pe creştet mâna ei, de sus, / Zicând: «În fine, / Decât să nu te văd deloc, / Sau tot flămând şi fără foc, / Şi-aşa e bine!…»“.
Romantism la ceas de seară
Am mers apoi pe drumul muzicii folk, ca mai târziu un strop de fericire să găsim în altă poezie. Ne-am reîntors în popasul poetic, de această dată graţie Ilincăi Goia. Şi am ascultat din nou poveşti frumoase, de dragoste puse pe versuri şi poate una dintre cele mai frumoase, aşa cum avea să ne-o lase drept moştenire Mihai Eminescu, în „Călin (File din poveste)“. Şi din nou pe drumul muzicii am păşit. Şi uite aşa poveşti de dragoste s-au derulat. Poveşti frumoase, poveşti triste au fost aduse în Sala Oglinzilor şi de consilierul artistic al festivalului, „De drag… de dragoste… de Dragobete“, Ducu Bertzi. Versuri de dragoste, de despărţire au făcut ca sala să răsune la unison.
Marele public s-a ridicat la înălţime şi a iubit, a plâns, a râs cu fiecare vers pus pe muzică. Încă o seară de poveste se încheia în Sala Oglinzilor. Ieri, aplauzele au răsunat din nou, alţi protagonişti aducând dragostea prin intermediul muzicii şi al poeziei. Nicu Alifantis, Bogdan Grosu, Gabriela Baciu şi Eugen Cristea au făcut din nou sufletul să vibreze.
