Judecătoria Craiova a făcut praf motivele Comisiei Judeţene, prin care aceasta a încercat să justifice ciopârţirea Staţiunii de la Şimnic pentru retrocedarea terenului către foştii proprietari. Este a doua sentinţă, ce-i drept, revocabilă, care confirmă atitudinea de stat în stat adoptată de fosta conducere a Prefecturii Dolj.
Gazeta de Sud a relatat pe larg povestea celor aproape o mie de hectare pe care Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, prezidată de fostul prefect Silviu Dumitru, a transferat cu de la sine putere terenul aflat în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Şimnic către Comisiile Locale Şimnic şi Gherceşti. Totul s-a făcut prin două hotărâri ale Comisiei Judeţene emise anul trecut, contestate de Staţiune la Judecătoria Craiova, ambele anulate parţial. GdS v-a prezentat motivarea primei decizii a instanţei. Acum v-o prezintă pe cea de-a doua, venită în urmă cu câteva zile, prin care judecătorul demontează punct cu punct argumentele Comisiei Judeţene de transfer a 565 de hectare de pământ indispensabil cercetării către Comisia Locală Şimnic.
Prefectura Dolj nu e guvern
Potrivit Judecătoriei Craiova, Comisia Judeţeană nu avea voie să ciopârţească terenul Staţiunii întrucât acest lucru este atributul exclusiv al guvernului. Judecătorul a fost de acord ca foştilor proprietari să li se repare nedreptatea făcută de comunişti, dar a considerat că metoda aleasă de Comisia Judeţeană a fost strâmbă. „În situaţia în care suprafeţele proprietate privată a statului sunt insuficiente, acestea pot fi suplimentate cu suprafeţe ce se vor scoate din domeniul public al statului în condiţiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri. Deci, validarea nu presupune neapărat că persoanele îndreptăţite vor primi teren pe vechiul amplasament, ci se pot atribui terenuri din rezerva aflată la dispoziţia Comisiei Locale sau chiar despăgubiri, în lipsa rezervei. Dreptul câştigat prin validare nu presupune în mod necesar că persoanele vor primi teren în natură, individualizat în perimetrul staţiunii de cercetare“, se arată în preambulul motivării instanţei. Analizând competenţa Comisiei Judeţene de a constata trecerea suprafeţei de 565 de hectare din domeniul public al statului în domeniul privat al localităţii, instanţa a considerat că acest lucru nu se putea face decât prin hotărâre de guvern. „Terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice fac parte din domeniul public al statului (…) bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, neputând fi înstrăinătate, ci date numai în administrare, concesionare sau închiriate (…) actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziţii fiind lovite de nulitate absolută“, se mai arată în motivarea instanţei.
Legislaţie mură-n gură
Apoi, judecătorul demontează punctual apărarea Comisiei Judeţene. „Terenurile aparţinând foştilor proprietari, dar indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare (…) vor fi păstrate în administrarea unităţii de profil. (…) Constatarea prin hotărâre de validare a trecereii suprafeţei supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale (…) poate fi admisă numai în măsura în care trecerea în domeniul public al statului s-a realizat exclusiv în baza unui act administrativ, şi nu a unui act normativ. (…) instanţa nu poate reţine nici argumentul în sensul că statul român, în calitate de titular al dreptului de proprietate publică asupra terenului, a avut un reprezentant (prin Agenţia Domeniilor Statului) în cadrul Comisiei Judeţene. Faţă de încălcarea dispoziţiilor legale imperative, în lipsa unei hotărâri de guvern, simplul fapt al existenţei reprezentantului ADS nu are vreo relevanţă. Instanţa concluzionează că hotărârea contestată nu a respectat dispoziţiile imperative ale art 9. alin. 1 din Legea nr. 213/2005, care stabilesc competenţa exclusivă a guvernului de a dispune trecerea din domeniul public în cel privat (…)“, se mai arată în motivarea Judecătoriei Craiova. În final, instanţa dă şi soluţia pentru ca lucrurile să intre în legalitate. „În cazul în care autorităţile competente vor reconsidera că numai o parte din suprafaţa de 565 de hectare este indispensabilă cercetării, iar pentru restul se va emite o hotărâre de guvern de dezafectare (…) aceste terenuri vor putea face obiectul restituirii în natură“. Până atunci va mai trece ceva vreme, însă. Printr-o hotărâre a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Siseşti“ din 4 februarie 2009, întreaga suprafaţă de 2.313 hectare a Staţiunii a fost declarată indispensabilă pentru activitatea de cercetare. Documentul a fost semnat de toţi cei 18 academicieni din prezidiu.
