Nopţi cu muzică şi teatru

În lumea lui Cehov sau a muzicii folk, la o ceaşcă de cafea sau un pahar de vin cu Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi sau Nicu Alifantis, râzând cu poftă la glumele lui Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs, craiovenii au gustat din plin momentele artistice din cea de-a treia seară a Zilelor Municipiului.

Teatru, Cehov şi Horaţiu Mălălele. Doar aceste trei cuvinte alăturate pot smulge aplauze, iar dacă mai spunem că timp de o oră şi jumătate aceste trei cuvinte s-au îmbinat într-o piesă de teatru care a ridicat în picioare craiovenii adunaţi în număr mare în sala Teatrului Liric din Craiova, atunci spectacolul „Măscăriciul“, în regia lui Horaţiu Mălăele, este o piesă care merită văzută şi revăzută. Nici nu au mai contat invitaţiile sau numărul locului de pe invitaţii. Craiovenii au venit la teatru ca să îl vadă pe Mălăele, iar actorul i-a răsplătit făcându-i să râdă aşa cum nu au mai făcut-o de mult. „Măscăriciul“ este o prelucrare a două scenete după Cehov, la care s-au adăugat texte adecvate structurii psihologice a celor două personaje. Acţiunea se petrece pe scena unui teatru de provincie, unde au rămas peste noapte, la o sticlă de votcă, un bătrân actor, interpretat de Horaţiu Mălăele, şi un bătrân sufleor, Nichita, interpretat de Nicolae Urs. Ei evocă bucuriile şi suferinţele vieţii de actor, pentru care amândoi au renunţat la viaţa personală, şi se îmbată atât din „sfânta votcă“, cât şi din succesul pe care l-au avut în tinereţe. Actorul, secondat de sufleor, rosteşte tirade din Cehov şi Shakespeare, interpretează celebre scene clasice de dramă şi vodevil. Ajuns o umbră pe scena unde altădată făcea publicul să vibreze, el parodiază teatrul contemporan şi interpretarea actorilor tineri care nu mai sunt în stare să redea emoţia. Copleşit de singurătate, fără alţi prieteni în afară de Nichita, actorul simte nevoia să predea ştafeta. Îl alege ca urmaş pe fostul lui sufleor, căruia îi dă o lecţie de teatru şi expresie scenică. Aflaţi pentru a doua oară în acest an în faţa publicului craiovean, actorii Teatrului Bulandra din Bucureşti au transformat o banală seară de marţi într-una de neuitat. Spectatorii au râs cu lacrimi şi au aplaudat pe tot parcursul reprezentaţiei. Un foc de armă auzit din culise le-a reaminitit însă că totul are şi un sfârşit. Cortina a căzut, dar actorii s-au întors pe scenă pentru a savura aplauzele publicului veşnic îndrăgostit de teatru şi de Horaţiu Mălăele.

Seară de gală la filarmonică

Cu o oră înainte de începerea Galei Muzicii Folk, desfăşurată în cadrul Zilelor Municipiului Craiova, strada Unirii devenise, în faţa filarmonicii, neîncăpătoare. Cu invitaţii sau fără, iubitori de folk îşi aşteptau favoriţii. Un domn mai norocos a avut ocazia să-i strângă mâna şi chiar să-l îmbrăţişeze pe idolul său, Ducu Bertzi. La una dintre măsuţele teraselor de pe strada Unirii, artistul împreună cu câţiva colegi a împărţit autografe.

Gongul a sunat însă începerea spectacolului, iar sala a fost arhiplină. Câteva scaune luate de pe scenă i-au salvat pe mai mulţi spectatori de orele bune pe care le-ar fi avut de stat în picioare. Mai tinerii iubitori de folk au rezistat cu stoicism în spatele scenei, chiar şi fără un loc rezervat, căci, ca în fiecare seară, după ocuparea locurilor cu invitaţii, craiovenii au primit liber din partea primarului să asiste la spectacole.

Şi pentru că toată lumea era pregătită de întâlnirea cu cele mai mari nume ale folkului românesc, startul a fost dat de Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, la vioară. Invitaţia la plimbare făcută de artist a fost repede acceptată de publicul numeros, căci cui nu-i place să „umble prin frunzele multe“ şi să se gândească la „o iubire cum n-a fost şi nu e“. Au urmat refrene cunoscute, între care „Şi de-ar fi, când va fi iar duminică-ntr-o zi / Tu să te gândeşti la mine / Nopţi la rând port în gând, chipul tău şi ora când / Am să mă întorc la tine“, iar călătoria la braţ cu Ducu Bertzi a continuat, căci „Sfârşitul nu-i aici“. Sala a cântat la unison, vocile s-au încălzit, iar palmele simţeau nevoia de a răsplati cu aplauze artistul care a cântat din suflet şi pentru suflet. Au urcat apoi pe scenă şi craiovenii noştri, oameni de folk ai casei, Mădălina Amon, Bogdan Grosu şi-al lui „Joc nebun printre cuvinte“, dar „Alte nopţi, aceleaşi vise“.

Nu a lipsit de la întâlnirea cu iubitorii folkului de la minunata gală nici Zoia Alecu. Vădit emoţionată de reacţia sălii care şi-a răsplătit de fiecare dată artiştii ridicându-se în picioare şi aplaudând frenetic, le-a dăruit celor prezenţi un moment unic: fără microfon, fără chitară, doar vocea care a glăsuit atât de frumos melodia Mariei Tănase, „Frică mi-e că mor ca mâine“.

O reîntoarcere în timp, în vremea studenţiei, le-a propus celor prezenţi şi Mircea Vintilă. „Balada lui Constantin şi a Veronicăi“ a trezit repede amintiri, fiind din nou cântată la unison. De la seara de gală nu au lipsit nici Vasile Şeicaru, Tatiana Stepa, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu şi Vlady Cnejevici. Călătoria prin lumea folkului a încântat sufletele craiovenilor până spre miezul nopţii.