Micuţii craioveni şi-au jucat rolul în cea de-a treia zi la marea sărbătoare a Craiovei. Unii au ales postura de artist, în vreme ce alţii şi-au expus lucrările de mici inventatori la târgul dedicat exclusiv lor.
Piaţa „Mihai Viteazul“ a găzduit ieri la prânz, în cadrul Zilelor Craiovei, un maraton al distracţiei. Vizaţi au fost din nou micuţii craioveni. 11.00 a devenit ora de întâlnire cu actorii Teatrului „Colibri“, dar şi cu personajele de desen animat, care au promis că le vor fi tovarăşi de joacă pe durata întregii săptămâni. Parolişti din fire, ieri i-au Invitat la joacă. Le-au fost alături căţeluşul Zdreanţă din poezia lui Tudor Arghezi, cocoşelul Rocco, cei patru bobocei „tare frumuşei“, care toată ziua stau pe lac şi cântă întruna mac. Prichindeii s-au prins în jocul lor,
i-au acompaniat în stilul lor, ba şi-au etalat şi calităţile artistice, ce-i drept, cu greutate. Motivele au fost cât se poate de simple: „Nu am învăţat încă nici o poezie. Rămâne de văzut dacă vom învăţa anul acesta“ a fost răspunsul unei puştoaice. În asentimentul său au fost şi ceilalţi colegi de clasă: „Nu prea ştim poezii, că suntem toţi în aceeaşi clasă“. Onoarea le-a fost salvată de o colegă, ce-i drept, dintr-o altă clasă. Distracţia a continuat, muzica şi dansul au fost ingredientele animaţiei stradale de dimineaţă.
Invenţiile, pasiunea mea
Ceva mai curajoşi au fost însă colegii mai mari de la şcolile generale din Craiova, care s-au strâns la Târgul Micilor Inventatori, găzduit în holul Casei de Cultură a Studenţilor. Fiecare inventator îşi prezenta tacticos invenţia: ba un radio galenă, ba un automat instant pentru oprirea apei în caz de inundaţii la bloc, un poliţist semafor, măsuţa pentru mâncarea bolnavilor din spitale ale cărei mişcări se coordonează cu telecomanda sau încărcătorul solar sau manual pentru telefonul mobil.
Munca a fost migăloasă, găsirea pieselor – istovitoare, dar ce nu face un mic inventator pentru a-şi pune în aplicare gândurile? Şi chiar dacă „nimic în casă nu mai e întreg, pentru că am desfăcut tot ce se putea desface“, cum mărturisea Popa Mihăiţă, lucrurile au ieşit aşa cum trebuia. El, împreună cu alt pasionat de invenţii, Beluga Florin, au reuşit să confecţioneze radioul galenă.
Cu o bogată experienţă în spate, căci nu se aflau nicidecum la prima invenţie, maşina de făcut cafea sau maşinile teleghidate fiind precedentele creaţii, veniseră să-şi reprezinte creaţiile elevii de la Şcoala nr. 37. Le făceau concurenţă colegii de la Şcoala nr. 21, printre ei aflându-se o fetiţă pe nume Rebecca Popescu, care se străduise să adune trepiedul de la microfonul şcolii, piesele din trusa de fizică, robinetul, releul, traductorul de umiditate cumpărate din economii de la Târg, totul pentru a crea automatul instant pentru oprirea apei în caz de inundaţii în locuinţă. Invenţiile de ieri care erau doar nişte gânduri prinse în schiţe au devenit astăzi exponate la Târgul Micilor Inventatori, iar munca micilor „ingineri“ va fi răsplătită cu premii, aşa cum merită orice om cu spirit de iniţiativă.
