Parcul Hanul Doctorului îşi dă duhul. Cele 14 hectare de spaţiu verde se pregătesc să-şi ia zborul către mai mulţi moştenitori reprezentaţi de o anume Marilena Ingeaua, deşi legea interzice retrocedarea parcurilor. Întreaga şmecherie a fost pusă la cale cu ajutorul unui expert pe care l-a lovit subit orbul găinilor, acesta desfiinţând parcul din pix.
Bătălia pe Hanul Doctorului se duce de ani buni. Poziţionat strategic, de o parte a drumului către Bucureşti, lângă aeroport şi Parcul Industrial Craiova, Hanul a înflăcărat minţile avide de zecile de milioane de euro care ar putea fi obţinute prin transformarea spaţiilor verzi în proiecte imobiliare. Cele 14 hectare sunt printre puţinele redute verzi pe care le mai are oraşul. În rest, s-a retrocedat tot, în funcţie de interese, apoi s-a ras tot, fără discernământ. Cum pământurile de împărţit s-au împuţinat o dată cu trecerea timpului, Hanul Doctorului s-a transformat într-o mină de aur.
Pe ea o cheamă Marilena Ingeaua. A fost o femeie norocoasă, născându-se într-o familie care a avut pământuri cât vezi cu ochii. Ingeaua împreună cu ceilalţi urmaşi au depus cereri de retrocedare pentru 45 de hectare de teren, printre care şi Hanul Doctorului, încă de la apariţia Legii nr. 18/1991. A primit cam un hectar şi jumătate, dar, normal, nu a fost mulţumită. Primăria a refuzat în mod sistematic să-i retrocedeze parcul Hanul Doctorului, aşa că a început seria proceselor. Potrivit documentelor, Ingeaua avea dreptul să primească toate cele 45 de hectare de teren, dar criza de pământ a Primăriei Craiova şi apariţia unui act normativ care completa o lege de retrocedare în natură au împiedicat-o să intre în posesia terenului. E pe cale să o facă însă cu ajutorul justiţiei şi al unui expert, Sergiu Spânescu, mare „specialist“ în parcuri. Iniţial, Ingeaua a dat în judecată Primăria Craiova să o pună în posesie cu cele 45 de hectare, printre care şi Hanul, dar a pierdut. Aceasta a primit însă un ajutor nesperat din partea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 247 a primăriei, al cărei membru a fost şi ea. În timp ce juriştii se luptau să păstreze spaţiul verde în proprietatea publică a oraşului, Comisia Locală a validat dreptul de proprietate şi retrocedarea în natură a terenului către Ingeaua, deşi putea să o treacă la despăgubiri. Schimbarea de macaz i-a surprins şi pe jurişti, care la vremea respectivă au declarat că nu înţeleg ce se întâmplă.
Unde-i lege, e tocmeală
Dosarul de retrocedare a ajuns apoi la prefectură, la Comisia Judeţeană, care a ridicat iniţial din sprâncene. Şi asta pe bună dreptate, pentru că o lege intrată în vigoare în martie 2007 interzicea retrocedarea parcurilor. „Terenurile pe care sunt amplasate reţele stradale şi parcuri publice, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale (…) nu pot fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepţie pentru lucrări de interes naţional“, se arată în Legea nr. 47/2007 de modificare a Legii nr. 18/1991. De prisos să menţionăm că primăria ştia de existenţa acestui document emis de Parlamentul României. După ce au primit dosarul de retrocedare de la primărie, membrii comisiei judeţene s-au scărpinat în cap şi au vrut să afle care este părerea Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor. Întrebarea care îi frământa pe toţi era dacă legea se aplică retroactiv sau doar din momentul publicării ei în Monitorul Oficial. Răspunsul Autorităţii a venit prompt. „Prin textul de lege (…) se interzice dezafectarea din domeniul public a terenurilor precizate de legiuitor pentru alte situaţii decât lucrările de interes naţional. Credem că modificarea adusă textului de lege este de imediată aplicare, astfel încât, în situaţia în care vechile amplasamente revendicate de foştii proprietari fac parte din categoriile de terenuri care nu pot fi dezafectate, iar dreptul de proprietate al acestora nu a fost validat de comisiile judeţene, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 10 din HG nr. 890/2005“, preciza ANRP. Potrivit articolului de lege invocat, în situaţiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar i se va oferi alt amplasament. Cum Comisia Judeţeană nu îi validase Marilenei Ingeaua dreptul de proprietate, Primăria Craiova trebuia să caute alt teren pentru a o pune în posesie pe Marilena Ingeaua sau să-i propună acordarea de despăgubiri. În timp ce dosarul de retrocedare se plimba pe traseul primărie – prefectură, procesul îşi vedea mai departe de cursul lui. Deşi pierduse proces după proces, Ingeaua a obţinut în cele din urmă din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie casarea ultimei sentinţe nefavorabile şi rejudecarea procesului de la Curtea de Apel Craiova. Despre aceste procese, Primăria Craiova nu a suflat o vorbă prefecturii. De aici a început balamucul.
Expertul lu’ peşte rade parcul
Văzând că au pierdut procesele anterioare, Ingeaua&comp. au schimbat placa şi au cerut un lucru cu totul inedit, şi anume declararea ca nelegală a Hotărârii de Guvern (HG) 965/2002 prin care a fost atestat domeniul public al Craiovei şi al judeţului. În HG-ul cu pricina, la poziţia 4794, Hanul Doctorului figurează ca parc, iar la poziţia 4783 figurează Hanul Doctorului – lac de acumulare. Cele două poziţii au fost aprobate de Consiliul Local Craiova prin Hotărârea nr. 147/1999. Cu alte cuvinte, dacă reuşea să desfiinţeze cele două poziţii din HG, hanul nu mai era parc, deci putea fi retrocedat. Ca în orice proces, judecătorul de la Curtea de Apel a cerut realizarea unei expertize la faţa locului. Ghinionul primăriei şi al craiovenilor s-a numit Sergiu Spânescu, expert tehnic, devenit celebru după ce era să lase Universitatea din Craiova fără mai multe hectare de teren de la Staţiunea Didactică Banu Mărăcine. Expertul s-a deplasat pe teren, apoi s-a uitat în documentele primăriei şi a tras concluzia. Cele 14 hectare de teren nu sunt parc pentru că nu sunt amenajate corespunzător. Spânescu s-a pus astfel de-a curmezişul hotărârii de guvern şi a hotărârii de consiliu local, desfiinţând practic din pix un parc întreg, numai bun de retrocedat. „Pe terenurile aferente poziţiilor 4794 şi 4783 (parcul şi lacul -n.r.) nu există nici o amenajare care să îi confere afectaţiunea de parc public (…) „În anexa 2 a HG nr. 965/2002 coloana «elemente de identificare» este menţionată suprafaţa de 14 hectare, dar în aceeaşi coloană nu sunt menţionate amenajări. Nu este menţionată suprafaţa construită, desfăşurată, utilă, regim de înălţime (…)“, scrie Spânescu în suplimentul raportului de expertiză tehnică.
Hotărâre de guvern, declarată nelegală
Instanţa a luat de bun raportul expertului şi a declarat nelegală includerea Hanului Doctorului pe lista cu parcuri publice din Craiova. „Instanţa apreciază că introducerea terenului solicitat a fi restituit de către reclamanţi la poziţia 4794, anexa 2 din HG nr. 965/2002, este nelegală“, spune judecătoarea Gabriela Carneluti. Motivaţia magistratului este însă neconformă cu realitatea. Acesta invocă Legea nr. 213/1998, care reglementează proprietatea publică, spunând că Hanul nu face parte din domeniul public, deoarece aşa reiese din articolul 3, alineatul 4 al legii şi punctul III din anexa la lege. Ce spun în realitate cele două articole invocate? „Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean“, scrie la articolul 3. Punctul 3 precizează, în schimb, ce înseamnă domeniu public: „Pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement, lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean“. Chiar dacă Spânescu a scos Hanul de pe lista parcurilor, acesta rămâne totuşi zonă de agrement. Exemple elcvente sunt aleile ce străbat parcul, ca să nu mai vorbim ştrandul care există acolo de zeci de ani. Pentru judecător nu a contat nici unul dintre aceste lucruri. Magistratul a judecat cu măsură diferită atunci când a venit vorba despre lacul de acumulare. Carneluti a considerat că doar acesta face parte din domeniul public, deşi legea include în patrimoniul public şi zonele de agrement. Curtea de Apel Craiova a declarat nelegală includerea suprafeţei de 14 hectare ca parc în hotărârea de guvern.
„Doamne fereşte să pierdem şi parcul ăsta!“
Decizia magistratului i-a îngrijorat pe reprezentanţii primăriei „Hotărârea de Guvern nr. 965/2002 a fost modificată recent şi sunt sigur că juriştii primăriei vor spune asta atunci când vor face recurs. Acel parc nu poate fi retrocedat. Doamne fereşte să-l pierdem şi pe ăsta, că am pierdut destule“, a declarat Ovidiu Vanghelie, directorul executiv al Direcţiei Patrimoniu din cadrul municipalităţii. Şi primarul s-a arătat îngrijorat de pierderea parcului. „Ar trebui să se dea o mai mare atenţie acestor retrocedări. Ar fi o crimă să distrugi spaţiul verde“, a declarat Antonie Solomon. Surse din cadrul Direcţiei Juridice au declarat pentru GdS că lupta nu s-a terminat. „Eu consider că se menţine afectaţiunea de parc, indiferent de decizia instanţei. Aceasta nu este relevantă şi oricum nu este definitivă. Tot domeniul public al Craiovei nu are detalii în documentaţii pentru că a fost foarte scurt timpul“, a declarat unul dintre jurişti. Relevantă sau nu, hotărârea Curţii de Apel i-ar putea lăsa pe craioveni fără 14 hectare de spaţiu verde. În plus, oricine înaintează acţiune în instanţă poate desfiinţa domeniul public atâta timp cât acesta nu este clar definit prin date de identificare.
