Spectacol de culori, caravane de rulote, un cort mare. Este circ în oraş şi marea familie de circari abia aşteaptă să prezinte spectacolul pregătit.
Am retrăit magia copilăriei. Am regăsit lumea de mult pierdută şi mi-a revenit pe buze zâmbetul acela de copil poznaş. Îi simţeam parcă pe bunici în jurul meu şi îmi imaginam cupola plină de lume şi de copii care aplaudă sau care se dau tot mai aproape de arenă ca să prindă măcar un zâmbet de la arlechin. Am intrat, pentru câteva ore, sub cupola magică a circului Columbia. În acel moment am tras cortina peste lumea de afară şi am pătruns în lumea lor, guvernată de organizare, punctualitate şi, mai ales, de multă concentrare şi precizie.
Animalele mari sunt lame din Peru, ponei, cai, catâri. Iar animalele mici folosite pentru dresaj sunt căţeii, pisicile, dar şi porumbeii. Pentru spectacolele de senzaţie, circul Columbia are în dotare şi reptile. În spectacolul de circ, programul de dresaj durează cam treizeci de minute.
Pentru ducerea la bun sfârşit a unui program de circ se lucrează zi-lumină. Este o echipă de 35 de oameni şi cinci muncitori, pe care îi recrutează în fiecare oraş în care ajung. Nu aş putea să spun că circul este din România. În echipă sunt români, bulgari, unguri, nemţi. „Programul nostru are toate elementele specifice unui circ: acrobaţie, jonglerie, dresaj şi comic. Circul este poate singura artă care mai perpetuează spectacolul live. Tocmai pentru că este live, nici un spectacol nu seamănă cu altul. De fiecare dată ne aşteptăm să apară neprevăzutul“, a declarat consilierul şi purtătorul de cuvânt, Gheorghe Chirilă.
De acum o să privesc cu alţi ochi spectacolul de circ. Fiecare are o poveste cu probleme ca a oricărui om simplu, dar atunci când se sting luminile în arenă şi se aprind reflectoarele, spectacolul începe şi, pentru ei, nimic altceva nu mai contează. Zâmbetul şi aplauzele publicului sunt, pentru câteva ore, mai importante decât problemele de acasă.
Arlechinul Armando, preferatul copiilor
Am întâlnit pe cineva la care visam de mică… arlechinul, zis şi clovn. Personajul din copilăria mea, şi nu numai, acel zâmbăreţ cu nasul roşu, care ţopăie şi se leagănă, care îngână şi care bate din palme, este acum în faţa mea. Poartă haine normale şi, poate pentru prima dată, constat că este om. Este un om normal, în carne şi oase, dar acolo, în arenă, devine altcineva. Pentru el stau toţi copiii la coadă şi pe el îl aplaudă cel mai mult cei mici. Poate că circul nu ar exista fără el. Omul se numeşte Armand Oprescu şi este în circ de când avea patru ani. Mama lui era trapezistă şi, cum aşchia nu sare departe de trunchi, fiul nu avea cum să lucreze altundeva decât la circ.
„Sunt cam de mult în circ, de când aveam şapte luni în burta mamei. Sunt a treia generaţia de circari din familia mea“, povesteşte Armando, cum este numele de clovn. Armando crede că orice meserie făcută cu plăcere este perfectă. „Eu aici m-am născut şi aici m-am jucat. Mie mi se pare o viaţă normală. Altora poate nu le place că eşti tot timpul pe drumuri, dar mie îmi place. Dintotdeauna clovnii au fascinat copiii. Eu de mic voiam să mă fac «doctor comic». Doctor nu am ajuns, dar acum mi-am luat doctoratul în clovnerie. Joaca din arenă a devenit pentru mine rutină, dar eu nu mă mişc ca un robot. Eu simt publicul din prima zi când vin. Fiecare public este altfel şi reacţionează altfel şi mă adaptez imediat la el. Important este ca lumea să uite, pentru cel puţin două ore, de probleme de acasă să plece mai veselă“, a adăugat Armando.
Vede lumea de sus
Interpretează un rol după care toată lumea oftează, unii poate de frică, iar alţii, din regret că nu sunt mai tineri. Trapezista Raluca Galea este în circul Columbia de cinci ani şi a ajuns aici din întâmplare. „Eram la un antrenament de gimnastică, iar în sală se pregătea şi o trupă de circari. Atunci am zis că nu mai vreau să fac gimnastică şi vreau să intru în lumea circului. Treptat-treptat, s-au obişnuit şi părinţii cu ideea circului şi mă bucur pentru decizia pe care am luat-o. Îmi place ceea ce fac. Sunt artistă-acrobată şi fac meseria din pasiune“, povesteşte Raluca. Ea execută sub cupola circului un număr de cauciuc (contorsionism) şi un număr aerian (un cerc la înălţime, în interiorul căruia Raluca execută elemente de gimnastică). Pentru Raluca, circul este o prelungire a gimnasticii. Faptul că este recent căsătorită nu o împiedică să se antreneze pentru că şi soţul ei este circar.
