Are numai şapte ani şi jumătate şi cu păpuşile se joacă doar în pauza de cinci minute dintre antrenamente. Face meditaţii la engleză, participă la cursuri de înot şi pictură. Sacrificiul ei se numeşte „copilărie“. Marea ei pasiune este însă baletul.
Lucia Ioana Ghivercea este balerina din povestea plină de graţie a familiei de artişti de la Teatrul Liric. Face balet de la trei ani şi nu se vede făcând nimic altceva. „Când aveam trei ani, m-a întrebat mami dacă vreau să fac balet şi eu am venit la un antrenament, am văzut şi mi-a plăcut. Şi de atunci practic neîntrerupt baletul“, a povestit Lucia.
Micuţa balerină are un palmares de invidiat şi a ajuns deja să fie invitată la festivaluri din diverse colţuri de ţară sau de lume. A luat marele premiu la Festivalul Internaţional „Copiii în Armonie“ şi la Concursul internaţional „Let’s Play Together“ de la Medgidia. A mai fost chemată pe scenă pentru premiul special al juriului la Festivalul Naţional de Dans Clasic pentru Copii, de la Bucureşti.
Baletul presupune un ritm de viaţă mai alert, mai bine pus la punct în ceea ce priveşte organizarea. Lucia merge o dată la două luni la un psiholog pentru a-i reda încrederea în sine. „Atunci când nu îi iese bine o mişcare, se demoralizează şi nu trebuie să cedeze psihic. Tocmai de asta am luat decizia de a fi consultată şi de un psiholog. Baletul este o imagine a sufletului prin mişcare şi, pe lângă fluiditate în aceasta, trebuie şi încredere de sine, şi tărie psihică“, a spus mama Luciei, Valeria Ghivercea.
Costurile psihice sunt mult mai mari decât cele materiale. Este adevărat că în această meserie lipseşte finanţarea sponsorilor, dar alternanţa succes-insucces la o vârstă aşa de fragedă te poate afecta destul de grav şi trebuie investit în tot ceea ce înseamnă pregătire pentru performanţă, chiar şi la nivel psihic, afectiv.
Ziua unei balerine
Regimul micuţei balerine este special. Pentru susţinerea performanţei, nu trebuie să consume deloc pâine şi dulciuri, iar lapte şi fructe mai rar. Practicarea baletului de performanţă necesită punctualitate şi antrenament continuu. Nu ţine cont de vacanţă sau concediul părinţilor. Şi când au fost la mare, se antrena singură, în cameră, câteva ore pe zi.
În puţinul timp liber pe care îl mai are, Lucia se uită la desene animate şi la toate spectacolele de balet pe care le prinde la televizor. Din această toamnă, începe şcoala şi Lucia este foarte încântată. Nu crede că programul va fi prea încărcat.
Din bunăvoinţa părinţilor, Lucia nu este desprinsă de normal. Deşi mai rar, ea merge totuşi cu rolele sau cu skateboard-ul. Se joacă, atunci când are timp, alături de fratele ei, cu toţii copiii din faţa blocului.
Muncă şi perseverenţă
„Ca şi creator de mişcare coregrafică şi mentor, apreciez voinţa, sacrificiul şi tenacitatea cu care mă încântă Lucia de fiecare dată când ne întâlnim. Desigur, există şi stângăcii. Nu iese de prima dată cum dorim. Perfecţiunea lucrului impune un ritm susţinut. Acest copil reuşeşte să se detaşeze cu uşurinţă de jocul copilăriei atunci când suntem împreună în sala de balet. Se spune, desigur, că dacă nu ai măcar puţin talent nu poţi deveni artist. Cu siguranţă este foarte adevărat, dar, pe lângă talent, munca asiduă şi devotamentul faţă de meseria aleasă sunt extrem de importante. De aceea sunt sigură că Lucia va reuşi să intre la Liceul Coregrafic «Floria Capsali» din Bucureşti. Cu muncă şi perseverenţă va ajunge un artist desăvârşit“, a spus Lelia Vais, solist-balet, maestru de balet al Teatrului Liric „Elena Teodorini“ din Craiova.
