Din 2005, doar o firmă a solicitat reorganizarea judiciară, încercând să se redreseze financiar. Din mai multe motive, o dată cu apariţia dificultăţilor financiare, patronii preferă să ducă firma în faliment şi să o ia de la capăt cu una nouă.
Firmele doljene care întâmpină dificultăţi financiare preferă să intre în faliment decât să încerce redresarea prin procedura de reorganizare judiciară. Cel puţin aşa reiese din cele precizate de Mihai Antonescu, directorul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj. „Din 2005, o singură firmă ne-a solicitat aprobarea pentru reorganizare. În momentul în care se declanşează falimentul, noi nu ne mai putem recupera creanţele. Trebuie să ne înscriem la masa credală şi apoi discutăm cu lichidatorul“, a afirmat Antonescu.
Ultimele informaţii arată că aproape 250 de firme sunt în faliment. Cea mai mare parte a lor nu au trecut prin faza de reorganizare judiciară. „De obicei, reorganizarea se practică atunci când ai patrimoniu mare sau firma este veche şi cunoscută. În celelalte cazuri, patronii preferă să falimenteze firma, s-o închidă şi apoi să înfiinţeze alta“, este de părere Valentin Cristea, preşedintele Consiliului Local al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (CLIMM) Craiova.
Gheorghe Celea, directorul Oficiului Registrului Comerţului (ORC) Dolj, spune că dificultăţile financiare determină multe firme să prefere situaţia de insolvenţă, aşa cum a fost ea definită după modificarea Legii falimentului. „Procedura reorganizării se aplică după declararea insolvenţei. Firmele ar putea fi interesate să-şi declare insolvenţa, pentru că în acest mod nu mai curg penalităţi“, a afirmat Celea.
Potrivit noilor reglementări în domeniu, o societate ajunge în stare de insolvenţă atunci când nu mai dispune de fonduri pentru plata datoriilor exigibile, printre care se numără cele către buget, furnizori sau salariaţi. Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul nu şi-a plătit datoriile faţă de unul sau mai mulţi creditori. Pragul minim pentru declanşarea insolvenţei este de 10.000 de lei. Excepţie fac restanţele salariale, unde pragul minim este de şase salarii medii pe economie. Statisticile arată că 90% din firmele aflate în insolvenţă devin falimentare.
