Ada Milea este o artistă care fuge de celebritate. Cu toate acestea, nonconformistă şi talentată, a reuşit să devină cunoscută chiar şi pe meleaguri străine.
A început să cânte la chitară după ureche. Trecerea timpului însă avea să o ajute să-şi desăvârşească tehnicele. Arta o atrăgea ca un magnet, aşa că, atunci când a venit momentul să aleagă drumul pe care-l va urma, a optat pentru teatru. „Povestea asta cu teatrul a venit din liceu… puţin şi bine, după care am intrat în hora lor. Trebuia să facă cineva şi roluri de plante. La Teatrul Naţional din Târgu Mureş am lucrat vreo trei ani şi acolo am făcut toată ichebana asta de plante, plus alte personaje. Mi se întâmpla să joc personaje importante numai când cineva nu mai putea să evolueze. Câteva din rolurile pe care le-am jucat au fost de ţărancă toboşar, plantă carnivoră, fulg de nea, doamna ministru. Cel mai important rol al meu este ăsta pe care o să-l joc la Odeon: sora chioară şi şchioapă a personajului principal. În piesă joacă Adriana Trandafir, Ionel Mihăileanu, Oana Stefănescu, Antoaneta Zaharia“, îşi aminteşte artista, care cu modestie mărturiseşte: „Nu mă prea pricep nici la muzică, nici la teatru, dar am găsit o cale între ele, în care să mă pot exprima şi eu. Sunt undeva între, pentru că mie mi-e frică şi de muzica adevărată, şi de teatrul adevărat. Nu am eu forţă teatrală sau forţă muzicală să mă plasez în centrul muzicii sau al teatrului. Cu bun-simţ faţă de muzică, faţă de teatru, încerc să stau între ele, să vorbesc frumos cu amândouă“. Şi totuşi, talent există. Dovadă stau albumele sale, încununate de succes, dar şi sălile pline sau barurile unde Ada Milea vine să cânte şi să încânte.
De la colinde horror la piese de pe „Insula“
Aşa s-a întâmplat şi pe 20 iunie, la Festivalul Muzicii din Craiova. Barul, locul de desfăşurarea a concertului purtând semnătura Adei Milea, devenise neîncăpător. Toţi o ascultau pe Ada şi ale sale colinde horror, „Mioriţă virtuală“, sfaturi de genul „Prietenul la nevoie nu se cunoaşte“, „Graniţa-n raniţă“ şi câte şi mai câte. O atmosferă destinsă, de bună dispoziţie, întreţinută de Ada Milea. S-au născut şi dialoguri. S-a râs. S-a fredonat. S-a cântat ca la un adevărat Festival al Muzicii sau ca la un concert al Adei Milea. Au fost şi surprize, plăcute, ce-i drept, căci cele rele nu ar fi avut ce căuta acolo. „Nu mă aşteptam să cânt din «Insula». A fost o surpriză pentru mine“, a mărturisit artista care a reuşit să cucerească şi inimile celor de peste hotare. „Din colaborarea cu Alexander Bălănescu s-a născut spectacolul «Insula» după Gelu Naum. Am senzaţia că orice vorbă aş spune nu poate să exprime ce am în cap despre acest geniu al viorii. Am făcut cu Centrul de Muzică Contemporană din Oxford primul spectacol «Insula» la Oxford, apoi am cântat la Londra. Nişte englezi care văzuseră spectacolul la Oxford au venit şi în capitala Angliei, să-l mai vadă o dată. Şi după jumătate de an, încă o dată. Mi s-a părut extraordinar“, poveşteşte Ada Milea.
Colaborări fructuoase
Talentul său a fost apreciat, chiar dacă uneori s-au auzit voci care au condamnat-o. S-au stins însă sau s-au pierdut în negura timpului când laudele au început să curgă. Au avut colaborări importante, printre ele, cea cu Andrei Şerban, cu Dorin Chiriac la concertul „Apollodor şi Don Quijote“, cu Bobo, de la „Fără zahăr“ în „Don Quijote şi Naşul“, dar şi cea de peste hotare, din Canada, cu compania Cirque du Soleil. Această din urmă colaborare ar fi trebuit să se deruleze pe perioada a trei ani, numai că lucrurile nu au evoluat aşa.
„Am fost onorată să colaborez cu Cirque du Soleil, un fel de circ cu personaje interesante, care realizau adevărate filme în scenă, susţinuţi fiind de posibilităţile tehnice care le permiteau să facă miracole. Eram şi eu o piuliţă acolo. Am fost foarte mândră să fac parte din acel mecanism, dar totuşi am preferat să fiu o piuloaie aici, în România“.
Drumul a continuat în sensul său ascendent. Astăzi, o nouă colaborare, un nou succes. „Alexander Bălănescu mi-a propus o nouă colaborare. Vom face discul «Insula». Când am fost ultima dată în Anglia şi am cântat „Insula“, am făcut orchestraţia a patru piese cu cvartetul său. A fost demenţial“, mărturiseşte artista, care crede că „viaţa mi-a depăşit orice vis“.
Spicuri dintr-o biografie
Ada Milea s-a născut la Târgu Mureş în 5 august 1975, dar a locuit în Bistriţa până când a absolvit Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş. A fost angajată a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, apoi a jucat şi cântat în regia lui Radu Afrim („No Mom’s Land“, „America ştie tot“ şi „De ce fierbe copilul în mămăligă“ la Odeon). A cântat şi în regia lui Th. Cristian Popescu muzică premiată a unor spectacole de teatru („Eu, când vreau să fluier, fluier“ la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, „Trilogie belgrădeană“ la Teatrul Bulandra).
Ada Milea a lucrat şi cu Cirque de Soleil, Canada, două luni din trei ani. A cântat în diferite localităţi şi a lăsat coloane sonore în diferite teatre. Cântecele sale au fost adunate pe mai multe albume, „Aberaţii sonore“, în colaborare cu Fundaţia Phonix, în 1997, „Republica Mioritică…“ şi „Absurdistan“, în 1999/2003, „No Mom’s Land“ 2002, „Apolodor“ şi „Quijote“, în 2004 şi 2005. A impresionat şi a smuls din partea cronicarilor şi nu numai, elogii. Astfel, „România liberă“, titra în 2005, într-un articol publicat în paginile sale: „Ada Milea este într-adevăr «one the road». Stilul i se îmbunătăţeşte de la un proiect la altul şi fiecare proiect e o staţie spre celălalt“.
