Proiect de lege împotriva reclamei înşelătoare

Guvernul a aprobat, în şedinţa de ieri, un proiect de Lege privind reglementarea unor practici incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi de armonizare a legislaţiei privind protecţia consumatorilor cu legislaţia europeană.
Acest act normativ transpune în totalitate Directiva 2005/29/CE, privind practicile comerciale neloiale şi va intra în dezbaterea Parlamentului, cu propunerea de intrare în vigoare până la  12 decembrie 2007.
Aprobarea proiectului va conduce la o mai bună protejare a intereselor economice ale consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii.
Conform acestui proiect de Lege sunt considerate practici comerciale înşelătoare următoarele:
·        Afişarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau un echivalent, fără a fi obţinut autorizaţia necesară;
·        Afirmarea că un cod de conduită a primit  aprobarea unui organism public sau a unui alt organism, în cazul în care  aceasta nu a fost primită;
·        Angajamentul de a furniza un serviciu post-vânzare consumatorilor cu care comerciantul a comunicat înaintea încheierii tranzacţiei într-o limbă ce nu este limba oficială a statului membru în care el este stabilit şi, ca urmare, asigurarea acestui serviciu numai într-o altă limbă, fără a informa în mod clar consumatorul înainte de angajarea acestuia în tranzacţie;
·        Afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi în mod legal vândut, în situaţia în care acest lucru nu este posibil;
·        Lansarea de afirmaţii inexacte cu privire la natura şi amploarea riscului pentru securitatea personală a consumatorului sau a familiei acestuia, în situaţia în care consumatorul nu achiziţionează produsul;
·        Promovarea, cu intenţia de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu un alt produs fabricat de un anumit producător astfel încât consumatorul să creadă că produsul este fabricat de acest producător;
·        Afirmarea de către un comerciant că îşi încetează activitatea sau se stabileşte în altă parte, atunci când aceasta nu este adevărat;
·        Afirmarea că un produs poate facilita câştiguri la jocurile de noroc;
·        Falsa afirmaţie că produsul poate vindeca boli, disfuncţii sau malformaţii;
·        Transmiterea de informaţii inexacte cu privire la condiţiile oferite de piaţă sau la posibilitatea achiziţionării produsului cu intenţia de a determina consumatorul să cumpere produsul în condiţii mai puţin favorabile decât în  condiţiile normale ale pieţei;
·        Afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un premiu, în scopuri promoţionale, fără însă a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil.
 De asemenea, sunt considerate practici comerciale agresive următoarele:
·        Crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până nu se întocmeşte un contract;
·        Efectuarea personală de vizite la locuinţa consumatorului ignorând solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu se întoarce, cu excepţia situaţiilor legitime şi în măsura justificată, conform legislaţiei naţionale, pentru punerea în aplicare a unei obligaţii contractuale;
·        Includerea într-o reclamă a unui îndemn direct adresat copiilor să cumpere produsele promovate sau să-şi convingă părinţii sau alţi adulţi să cumpere produsele promovate. Dispoziţiile acestui punct se aplică fără a încălca prevederile articolului 33 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului;
·        Solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare pentru returnarea sau păstrarea în condiţii sigure a produsului furnizat de comerciant, dar nesolicitat de consumator, cu excepţia cazului în care produsul este un înlocuitor furnizat în conformitate cu articolul 11 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă;
·        Informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul sau serviciul, comerciantul riscă să îşi piardă serviciul sau mijloacele de trai;
·        Crearea falsei impresii consumatorului că a câştigat deja, va câştiga sau că, dacă va face un anumit lucru, va câştiga un premiu sau alt beneficiu echivalent, când, în realitate, este valabilă una din următoarele situaţii: nu există nici un premiu sau alt beneficiu echivalent; intrarea în posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiţionată de plata unei sume de bani sau de suportarea unui cost de către consumator.
Persoanele sau organizaţiile pot sesiza eventualele practici comerciale incorecte fie Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pentru ca această instituţie să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în justiţie împotriva comercianţilor care au săvârşit sau sunt susceptibili să săvârşească practici comerciale incorecte.
Comercianţii au obligaţia de a furniza dovezi privind exactitatea afirmaţiilor în legătură cu practica comercială întreprinsă şi sunt obligaţi, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sa a instanţelor judecătoreşti, să le pună acestora la dispoziţie documente care să probeze cele afirmate.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate dispune măsuri conform legii, prin Ordin emis de conducătorul instituţiei sau instituţiile subordonate acesteia.
Instanţele judecătoreşti competente sau ANPC, dacă consideră necesar, vor dispune în procedură de urgenţă încetarea sau instituirea procedurilor legale pentru încetarea practicilor comerciale incorecte.
Utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte, dacă faptele nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât potrivit legii penale să fie considerate infracţiuni, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 la 30.000 lei.
Reglementările actului normativ nu exclud controlul pe care responsabilii codurilor de conduită îl pot efectua în conformitate cu prevederile din codurile de conduită pe care comercianţii s-au angajat să le respecte.