Rogojeni, oraşul Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj. Un cătun în care mai locuiesc aproximativ 30 de oameni, majoritatea vârstnici. O punte şubredă este singura cale de acces către satul lor, în care nu există magazin, şcoală sau biserică.
Rogojeni se află la o distanţă de trei kilometri de oraşul Târgu Cărbuneşti, peste apa râului Blahniţa. Ca să ajungi aici trebuie să treci pe o punte peste râu, care reprezintă singura legătură a localnicilor cu restul lumii. Vara, când nivelul apei scade, oamenii trec şi prin apă. Puntea care-i ţine pe localnicii din Rogojeni în contact cu restul lumii este însă şubredă. Cablurile metalice care o susţin sunt ruginite, multe scânduri lipsesc, iar altele sunt putrezite. Scândurile trosnesc sub greutatea corpului şi pot ceda în orice moment, un accident fiind oricând posibil.
Mai mult decât atât, puntea se balansează ameţitor, încât ai senzaţia că se răstoarnă. Doar pe una din părţi există un cablu pentru susţinere. Trecerea peste această punte este o adevărată aventură. Ca să ajungi în sat, trebuie să mergi pe o potecă ce se intersectează cu uliţa care duce la casele localnicilor. Prima dată se zăreşte cimitirul micuţei aşezări. Îngrijit şi cu flori pe aleile dintre morminte, cimitirul nu are biserică.
O tânără mămică trece puntea cu copilul în braţe
Rogojeni este un mic colţ de rai. Aşezată pe un deal, la marginea unei păduri de salcâmi, zona este superbă, dar izolată de restul lumii. De aici se poate vedea oraşul Târgu Cărbuneşti, dar şi dealurile care înconjoară zona. Aici se aude doar ciripitul păsărilor, zgomotul urban pierzându-se undeva în depărtare. Dacă ar exista un pod peste râul Blahniţa, care să facă legătura cu satul lor, localnicii ar fi cei mai fericiţi oameni. În sat nu există magazin sau şcoală, iar oamenii trebuie să meargă în Târgu Cărbuneşti. În caz de urgenţă, ambulanţa sau maşina de pompieri nu poate ajunge în sat. Nu de puţine ori s-a întâmplat ca oamenii din Rogojeni să aibă nevoie de asistenţă medicală, iar atunci au trecut cu ultimele puteri puntea, pentru că ambulanţa îi aştepta pe celălalt mal. Aşa a păţit şi Adela Cruceru, una dintre cele mai tinere locuitoare din Rogojeni, atunci când a trebuit să nască.
„Maşina ambulanţei sau a pompierilor nu pot să ajungă în sat. Trebuie să trecem puntea şi ne aşteaptă pe celălalt mal. La fel a trebuit să procedez şi eu când am născut. Când am început să am dureri am fost nevoită să trec singură puntea pentru că ambulanţa nu a putut ajunge în sat“. Tânăra îşi aminteşte că bunicul ei a căzut de pe punte şi a murit: „Mie nu îmi mai este frică să trec pe punte, pentru că am trecut de nenumărate ori, dar sunt multe persoane din afara localităţii care vor să vină la rude şi le este teamă să treacă. Este destul de periculos să treci pe punte. Bunicul meu a căzut de pe punte şi a murit“.
Anastasia, fiica Adelei Cruceru, este cea mai mică locuitoare din Rogojeni. Fetiţa are doar 11 luni şi trece în braţele mamei ei puntea şubredă care separă satul de lume. „Pe puntea asta trec mereu cu copilul în braţe. Ce să facem? Nu avem altă soluţie“.
Bătrânii nu au mai ieşit de mult din sat
Localnicii din Rogojeni s-au obişnuit să treacă peste punte şi nu li se mai pare ceva ieşit din comun şi riscant. Au trecut de sute sau chiar de mii de ori pe aceasta. Mihaela Chilom are 50 de ani şi a revenit în satul natal, alături de mama ei, după ce s-a disponibilizat. Trece mereu pe punte şi nu i se pare că îşi pune de fiecare dată viaţa în pericol. „Eu m-am obişnuit, dar pentru alţii este foarte dificil. Mai ales cei bătrâni nu mai pleacă din sat, că le este frică să mai treacă pe punte. Lipsesc scânduri din punte, dar le mai punem noi. În rest, aici este foarte frumos. Parcă e o staţiune“.
Bătrânii nu au mai ieşit demult din satul lor. Le este teamă acum să treacă pe puntea care se clatină ameţitor, deşi au trecut zeci de ani pe aceasta. Picioarele nu-i mai ascultă ca în tinereţe şi pot să-şi piardă echilibrul. Zenovia Petrică, mama Mihaelei Chilom, are 71 de ani, dar, fiind şi bolnavă, nu mai pleacă deloc din sat. „Nu am mai ieşit de câţiva ani din sat, pentru că mă dor picioarele şi îmi este teamă să mai trec pe punte. Au mai venit rudele şi am plecat cu ei cu o maşină de teren, că numai aşa poţi să treci prin apă, altfel maşina rămâne împotmolită. Aşa s-a întâmplat şi acum, când a venit primarul să inaugureze cişmeaua. A rămas cu maşina în apă şi a venit cineva cu un tractor şi l-a tras“.
Bătrâna îşi aminteşte că, atunci când era tânără, satul era mult mai populat decât acum. Cu timpul, cei tineri au plecat la oraş, iar în sat au rămas doar bătrânii.
Primăria vrea să construiască un pod
În urmă cu puţin timp a fost inaugurată o cişmea, în acest fel fiind rezolvată una dintre problemele oamenilor din Rogojeni. Înainte, localnicii erau nevoiţi să se aprovizioneze cu apă de la o fântână din afara satului. Dar cea mai stringentă problemă este construirea unei căi de acces. Rogojeni este locul unde s-a născut şi a copilărit chiar primarul oraşului Târgu Cărbuneşti, Cristian Toader Pasti.
Acesta a trăit aici până când a plecat la liceu. Primarul oraşului Târgu Cărbuneşti a declarat că se lucrează la un studiu pentru construirea unui pod peste Blahniţa: „Se lucrează la întocmirea unui proiect pentru construirea unui pod pentru autovehicule uşoare, care să facă legătura cu satul. Sperăm că în acest an vor începe lucrările. Şi eu am trecut până la 15 ani pe această punte. Chiar mai mult, treceam pe nişte cabluri, că într-o perioadă nu exista punte“.
