O călătorie în timp, în vremea când cu raniţa în spinare şi multe vise în suflet, tinerii recruţi învăţau să păcălească timpul. Şi să danseze. Sau, astfel spus, „Biloxi Blues“.
„Trei lucruri îmi propusesem pentru acest război: să nu mor, să devin scriitor şi să îmi pierd virginitatea“. Este mărturisirea aproximativ exactă a personajului principal din „Biloxi Blues“, de fapt replica care deschide şirul întâmplărilor despre iubire şi război ale adolescentului din New York, pe numele lui Eugene Jerome, care se înrolează în armata Statelor Unite în ultimul an al celui de-al doilea război mondial. Eugene este trimis la o bază din Biloxi, Mississippi, unde trebuie să trăiască alături de soldaţi cu temperamente şi personalităţi diferite şi trebuie să suporte capriciile unui sergent nu prea întreg la minte, Toomey. Războiul îi va îndeplini lui Eugene cele trei dorinţe, pierderea virginităţii datorându-i-se Rowenei, o prostituată de prin partea locului. Dincolo de orice, spectacolul de comedie este povestea sinceră, de o melancolie temperată dar reală, specifică unei rememorări, a unei inocenţe pierdute. Şase soldaţi învaţă să se asculte unii pe alţii, să se descopere, să comunice. Armata Statelor Unite este cadrul în care tinereţea învaţă să se supună, să pactizeze cu sistemul, să şi-l asume, în cele din urmă. Paul Ipate, care a jucat în filmul „Hârtia va fi albastră“, sau Ioana Barbu, interpretă a unui rol principal în pelicula „Legături bolnăvicioase“, Bogdan Cotleţ, Constantin Diţă, Dan Rădulescu, Andrei Vizitiu, Radu Iacoban plus Tudor Chirilă sunt actorii care au acceptat „să facă armata“, să descopere în faţa publicului spectator elemente autentice ale spaţiului cazon. Dar ce plăcută corvoadă! Trebuie să fie foarte plăcut pentru un actor „să primească ordin de chemare“ în distribuţia unui spectacol semnat Iarina Demian, actriţa şi regizoarea care a obţinut din partea specialiştilor aprecieri de genul: „Fără să vizeze montări spectaculoase, efecte scenotehnice care să te facă să te simţi la un show tv, aproape fără orgolii demiurgice, Iarina Demian ne demonstrează cu fiecare producţie pe care îşi pune semnătura că stăpâneşte perfect lumea pe care o creează şi se ghidează după două repere majore: profesionalismul (nu face tâmpenii pe scenă, nu inventează gesturi şi situaţii fără noimă, ştie să îşi conducă actorii şi are încredere nemărginită în ei) şi publicul (Iarina Demian este, în primul rând un spectator foarte talentat şi foarte pretenţios). «Biloxi Blues» este o reuşită. Este o comedie sensibilă, un story adevărat, emoţionant, interpretat ireproşabil de actori tineri de care sigur vom fi şi mai mândri în anii ce vin“.
Jucat de sute de ori
„Biloxi Blues“ s-a jucat la Teatrul „Neil Simon“ de pe Broadway în 1985, avându-l în rolul principal pe Matthew Broderick, cel care este titular şi în filmul făcut în 1988 de regizorul Mike Nichols. În doar 16 luni, spectacolul s-a jucat de 524 de ori, ceea ce arată marele succes al piesei. Piesa lui Neil Simon a primit Premiul „Tony“, fiind a doua parte a „Trilogiei lui Eugene“, un triptic autobiografic al scriitorului. Prima parte se numeşte „Amintiri din Brighton Beach“, iar a treia „Destinaţia: Broadway“. În România, „Biloxi Blues“ a însemnat nouă oraşe, 2.100 km parcurşi, nouă reprezentaţii, 27 de ore de spectacol, 90 de minute de aplauze, 470 de strigăte „HOOAH“ (apelativul ce înlocuieşte cu succes atât de cunoscutul răspuns milităresc „yes, sir“, şi pe care sergentul îl impune subordonaţilor săi, ca fiind răspunsul pe care îl aştepta la întrebările sale), 1.300 de flotări, nouă petreceri, 1.259 shot-uri de tequilla, 45 de concursuri, cinci ore de stand-up comedy, 16.000 de minute de muzică bună, 60 de îngheţate. Muulte fete. Distracţie nelimitată, şase soldaţi. Un singur sergent. Un singur regizor. O singură echipă. Marca…BILOXI BLUES. Dar şi un succes remarcabil.
Criticii vorbesc
„Dincolo de orice, spectacolul este povestea sinceră, de o melancolie temperată, dar reală, specifică unei rememorări, a unei inocenţe pierdute. «Biloxi Blues» este o reuşită. Este o comedie sensibilă, un story adevărat, emoţionant, interpretat ireproşabil de actori tineri de care sigur vom fi şi mai mândri în anii ce vin“. (Răzvana Niţă)
„Iarina Demian a adus pe scenă nişte tineri actori talentaţi, pe care îţi e mai mare dragul să îi priveşti. (…) Spectacolul regăseşte atmosfera anilor '40 prin mijloace puţine, cu muzică, oameni, viaţa de atunci şi reuşeşte să le justifice valabilitatea astăzi“. (Cristiana Gavrilă)
