Corupţia a dat lovitura de stat

A fost ca o glumă. Biete suflete rătăcite din lumea propriilor afaceri în coclauri legislative sau executive au conştientizat puterea demnităţii de parlamentar.
18 ani şi-au văzut de afaceri susţinute ba de o lege cu dedicaţie, ba de o ordonanţă la punct fix, ba de o blătuială intra sau interpartinică. Nu s-au deranjat unii pe alţii şi nimeni din afară nu i-a deranjat. S-au îmbogăţit pe spartelea. Iliescu i-a ocrotit, Constantinescu i-a ocolit şi a venit Băsescu să îi arate cu degetul. Tupeu. Doi ani au scheunat la lună, unii dintre ei au practicat sfios drumul spre şi dinspre Parchet, la bisnis dădea din ce în ce mai rău. Ca să nu mai vorbim despre CNSAS, condamnarea comunismului, condamnarea corupţiei şi sindromul Macovei („ţăcăneala“ cu independenţa justiţiei). Ameninţarea comună i-a stârnit, s-au sfătuit şi au conştientizat că ei au Puterea, că ei sunt Puterea. S-au unit în coaliţia ruşinii, PNL, PSD, PC, UDMR, PRM, şi au dat de pământ cu Băsescu. Constituţional. Constituţional, dar imoral (dar nu le pasă). Acum, în nesimţirea lor, jubilează. Se poartă chiar domneşte; zice Geoană, cu moacă de parastas, să nu îşi exteriorizeze bucuria momentului, că e trist pentru ţară (şi nici nu ştie câtă dreptate are), iar toţi, împreună, declamă voinţa poporului. Dar care popor? Poporul pe care îl ştiu eu nu e poporul pe care, golăneşte, îl cheamă în solidar Geoană, Voiculescu sau Vadim. Poporul pe care îl ştiu iubeşte cinstea, iubeşte moralitatea. Aceste cuvinte nu au nici o legătură cu politicienii. Ele au legătură cu atitudinea preşedintelui Băsescu. De aceea Băsescu are popor şi ei nu au decât un vis despre mălai. Huo, stimabililor!