Scriitoarea Alice Voinescu, de la moartea careia s-au implinit 45 de ani, va fi comemorata sâmbata, 9 decembrie, de la ora 16.00, la sala „I.D. Sirbu“ a Teatrului National „Marin Sorescu“ din Craiova. In continuare, incepând de la ora 17.00, se va desfasura spectacolul cu piesa „Alice nu stie sa moara“, de Gheorghe Truta. La intrunirea in cadrul careia va fi evocata personalitatea acestei „fiinte extraordinare“ (cum a descris-o Alexandru Paleologu) vor fi prezenti academicianul Eugen Simion, scriitoarele Ileana Roman, Stela Popescu, directoare la Palatul Copiilor din Drobeta Turnu Severin, Florea Firan, director al Editurii Scrisul Românesc, Dan Lupescu, directorul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Dolj, si dramaturgul Gheorghe Truta. Moderator va fi Emil Boroghina, presedintele Festivalului International Shakespeare.
Vor mai participa la evocare Mircea Pospai, directorul studioului Radio Oltenia Craiova, Tudor Nedelcea, scriitor, Mihai Dutescu, scriitor, Smaranda Margineanu si Remus Margineanu, profesori universitari la Facultatea de Actorie a Universitatii din Craiova. Jurnalul lui Alice Voinescu, editat dupa 1990, a constituit pentru generatiile mai tinere o adevarata revelatie, iar pentru cei care au cunoscut-o o confirmare a exceptionalelor sale calitati intelectuale si umane.
Biografie
Alice Voinescu, eroina piesei „Alice nu stie sa moara“ (cu Georgeta Luchian-Tudor, Angel Rababoc si Filip Rababoc), a fost prima femeie doctor in litere si filosofie din România (titlu obtinut la Sorbona, in 1913), indrumator al atâtor studenti care si-au cautat desavârsirea spirituala cu un mentor ales. In perioada 1925-1939, Alice Voinescu a fost invitata la decadele Pontigny din Franta, organizate de Paul Desjardins, la care participau Malraux, Roger Martin du Gard, Andre Gide, Paul Langevin, Francois Mauriac, Charles du Bos, E.-R. Curtius.
A fost profesoara de suflet a unei generatii de iubitori si studiosi ai teatrului la catedra de istoria literaturii dramatice din cadrul Conservatorului din Bucuresti. In 1948 a fost pensionata fortat in urma atitudinii de sfidare a puterii comuniste in chestiunea abdicarii regelui Mihai. In 1951 a fost arestata. A facut un an si sapte luni de detentie, iar apoi a avut domiciliu obligatoriu in satul Costesti, pâna in 1954. A murit in 1961.
Este autoarea unor carti de referinta: „Montaigne“, „Aspecte ale teatrului contemporan“, „Eschil“, „Dialoguri cu eroii tragici“. Jurnalul aparut postum este una dintre cele mai valoroase lucrari de sertar aparute in literatura româna dupa 1990, o adevarata punere in scena a unei gândiri de calibru, precum si o diorama a tribulatiilor prin care a trebuit sa treaca o intelectuala de talia lui Alice Voinescu in regimul Dej.
