Actualul procuror general al Parchetului Curtii de Apel Craiova, Elisabeta Dragut, si fostul procuror general craiovean, Horia Diaconescu, sunt acuzati ca au publicat in revista DREPTUL articole in care s-ar fi inspirat copios dintr-un tratat de specialitate al unor profesori universitari din Cluj-Napoca.
Elisabeta Dragut, procuror general al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Craiova si cadru didactic la Facultatea de Drept din Craiova a Universitatii „Spiru Haret“, a publicat in numarul 12/2005 al revistei de specialitate DREPTUL un articol intitulat „Sanctiunile aplicabile persoanei juridice in lumina noului Cod Penal“. In acelasi numar al revistei mentionate a publicat un articol si Horia Diaconescu, predecesor al Elisabetei Dragut in functia de procuror general, in prezent cadru didactic la Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu“ din Craiova. Orice aparitie in revista DREPTUL poate fi considerata o reusita pe plan profesional. Articolul Elisabetei Dragut a stârnit insa o virulenta reactie in numarul 2/2006 al aceleiasi publicatii, detinatoarea functiei de procuror general la Craiova fiind acuzata de plagiat. Nici Horia Diaconescu n-a scapat, autorii unei lucrari ample in materia raspunderii penale a persoanei juridice atragând atentia asupra unor „coincidente“ intre notele de subsol din lucrarea lor si cele din articolul fostului procuror general.
„Copiere grosolana si lipsita de cel mai elementar simt deontologic“
Printr-o scrisoare adresata revistei DREPTUL, publicata in numarul 2/2006 al acestui periodic, conf. dr. Florin Streteanu si lect. univ. Radu Chirita, de la Facultatea de Drept a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca, critica vehement ceea ce ei denumesc „copierea grosolana si lipsita de cel mai elementar simt deontologic“, facuta de Elisabeta Dragut dintr-o monografie intitulata „Raspunderea penala a persoanei juridice“, pe care acestia au publicat-o cu ceva vreme in urma la Editura Rosetti.
Iata ce au spus cei doi universitari clujeni despre ultimul articol publicat in revista DREPTUL de procurorul general al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Craiova: „Dupa o succinta introducere si o prezentare a pedepselor aplicate persoanei juridice, autoarea trece la «analiza» pedepselor complementare. Si incepe cu dizolvarea persoanei juridice, despre care se arata in primul rând ca «constituie pedeapsa capitala aplicabila acestor entitati. Intr-o opinie se considera insa ca, datorita gravitatii consecintelor acestei sanctiuni, ea ar trebui eliminata din categoria pedepselor aplicabile persoanelor juridice, ramânând incidenta doar in cazul asociatiilor ilegale», fraza preluata fara modificari de la pag.172 a monografiei noastre (…). In urmatoarele doua alineate se arata ca «aceasta pedeapsa poate fi aplicata atunci când persoana juridica a fost constituita in scopul savârsirii de infractiuni ori scopul sau a fost deturnat in acest sens. Prin urmare, dizolvarea se poate dispune numai atunci când persoana juridica se plaseaza in ilegalitate din chiar momentul constituirii ei sau când ea ajunge sa nu mai desfasoare practic decât activitati contrare obiectului pentru care s-a constituit, adica atunci când obiectul sau a fost deturnat», fraze copiate de la pag.187 a monografiei. Iar apoi se continua cu prezentarea unui exemplu, copiat de la pag.176“.
Preluare pe sarite
Coincidentele dintre lucrarea profesorilor clujeni si articolul procurorului Elisabeta Dragut nu se opresc insa aici.
„Urmatoarele alineate, referitoare la sanctiunea dizolvarii, sunt integral preluate de la pag.176-177 a monografiei, bineinteles fara nici o citare corespunzatoare, autoarea având si idei originale, caci nu de putine ori frazele copiate sunt introduse de verbul «apreciem».
Trecând la urmatoarea sanctiune – suspendarea activitatii – autoarea copiaza precizarile formulate de noi la pag.179 cu privire la caracterul personal al pedepsei interzicerii exercitarii unor activitati in dreptul francez. In continuare, partea referitoare la interzicerea participarii la procedurile de achizitii publice este in cea mai mare parte copiata de la pag.180, iar cea privind interzicerea accesului la unele resurse financiare de la pag.181. In ceea ce priveste partea referitoare la afisarea si publicarea hotarârii de condamnare, aceasta este copiata «in bloc» de la pag.182 a monografiei noastre“, au declarat conf. dr. Florin Streteanu si lect. univ. Radu Chirita.
Cei doi universitari clujeni au gasit si alte similitudini intre lucrarea lor si articolul procurorului craiovean: „Si pentru ca o lucrare atât de originala nu se putea incheia decât cu un set de concluzii originale, autoarea conchide: «Dincolo de disputele de ordin doctrinar, in opinia noastra (sic!!) consacrarea raspunderii penale a persoanelor juridice isi gaseste legitimarea in necesitati de ordin practic, impuse de realitatile vietii economico-sociale contemporane. Criminalitatea legata de activitatea persoanelor juridice este astazi o realitate incontestabila ce cunoaste o diversitate de cauze si motivatii. Pentru toate aceste motive apreciem ca in prezent nu mai poate fi pusa cu just temei la indoiala utilitatea institutiei raspunderii penale a persoanei juridice si capacitatea sa de a constitui un instrument eficient in lupta impotriva criminalitatii corporative contemporane». Trei fraze – evident – copiate din trei pagini diferite – pag. 66, 67 si respectiv 72 – ale lucrarii noastre“.
„Nu dorim sa calificam atitudinea autoarei, lasând cititorilor acest «privilegiu»“
Clujenii Streteanu si Chirita sustin ca preluarea unor fragmente din cartea lor in articolul Elisabetei Dragut ar putea imbraca aspecte penale pentru cea care ocupa acum functia de procuror general la Craiova: „Nu dorim sa calificam atitudinea autoarei, lasând cititorilor acest «privilegiu». Credem insa ca se impune o mai mare atentie din partea colectivelor redactionale ale publicatiilor de specialitate, pentru a se incerca o separare a contributiilor stiintifice veritabile de astfel de pseudoarticole, situate in aria dreptului penal nu prin tematica, ci prin modul de realizare…“.
In replica, Elisabeta Dragut, procurorul general al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Craiova, opineaza ca toate criticile care i-au fost aduse nu au nici un temei, reprezentând o alta fateta a conflictului in care se afla cu unii dintre subalternii sai: „Este o chestiune murdara. Este o problema personala pe care o voi rezolva eu cu redactia revistei DREPTUL. Nu inteleg ce i-a deranjat: faptul ca, in loc sa-i citez pe ei, ca si traducatori, i-am citat pe autorii cartilor din care au tradus ei?“.
Cât despre coincidentele privind notele de subsol ale articolului lui Horia Diaconescu, „fata de a carui activitate stiintifica avem o sincera pretuire“, universitarii clujeni de la „Babes-Bolyai“ au considerat totusi ca fostul procuror general craiovean a consultat aceeasi bibliografie, astfel ca respectivele coincidente ar fi explicabile. Nu aceleasi vorbe dulci a avut Diaconescu la adresa universitarilor clujeni: „Am citit scrisoarea publicata in revista DREPTUL. E o porcarie. Intr-adevar, coincid anumite lucrari mentionate la subsol, dar e normal, fiind vorba de studierea acelorasi lucrari“.
Situatie jenanta
Redactia revistei DREPTUL a hotarât ca e necesara publicarea scrisorii universitarilor clujeni intrucât s-a considerat „pusa intr-o situatie jenanta“ de colaboratori care, „in moduri mai rafinate sau de-a dreptul fara nici un fel de scrupul, preiau idei si chiar exprimari din alte lucrari, ale altor autori, fara sa le citeze si/sau sa foloseasca ghilimelele“.
Explicatie
PLAGIÁT, plagiate, s.m. Actiunea de a plagia; plagiere. (Concr.) Opera literara, artistica sau stiintifica a altcuiva, insusita (integral sau partial) si prezentata drept creatie personala. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat. (Dictionarul Explicativ al Limbii Române, editia 1998)
