Oamenii s-au adunat, dis-de-dimineata, in curtile bisericilor din Calafat pentru a asista la slujba de Boboteaza. Dupa terminarea oficiului religios, enoriasii s-au indreptat, intr-o adevarata procesiune, spre portul de la marginea orasului. Calea a fost deschisa de barbati care purtau cele mai valoroase icoane de la bisericile Sfântul Nicolae si Adormirea Maicii Domnului. O data ajunsi pe malul fluviului, oamenii s-au asezat sa asculte slujba de sfintire a apelor, urmata de momentul in care preotii au aruncat in Dunare crucea.
Obiceiurile incep sa se piarda
Traditia sfintirii apelor Dunarii este pastrata cu sfintenie la Calafat si vine din negura vremurilor. „De când ma cunosc pe lume, asa s-a obisnuit. Am 62 de ani si, de copil, lumea se aduna pe malul Dunarii si asista la slujba de sfintire. Acum, lumea s-a mai boierit, dar, inainte, traditia era pastrata si respectata cu sfintenie. Oamenii mergeau la biserica in numar mult mai mare si, foarte important, purtau costumul national“, a spus Ion Natarau, localnic din Calafat. Un moment important al sarbatorii Bobotezei este cel al incuratului cailor. Tinerii au grija ca exemplarele cabaline cele mai frumoase sa fie tesalate, impodobite cu panglici multicolore si apoi scoase pe strada. „Acum nu mai sunt asa multi cai cum au fost in anii tineretii mele si parca nici nu mai sunt la fel de frumosi, dar este bine ca mai sunt tineri care nu au uitat de acest obicei“, a mai spus Natarau.
Un singur tânar a sarit in Dunare
Dupa incheierea slujbei, primarul municipiului, Petre Traistaru, si preotii le-au urat celor strânsi in port ca 2006 sa le aduca sanatate si s-au rugat ca apele sa le fie de folos oamenilor. Imediat dupa alocutiuni, preotii au aruncat in Dunare o cruce de lemn, iar toata suflarea a asteptat cu nerabdare sa vada cine sunt curajosii care se incumeta sa se arunce dupa ea. Spre deosebire de alti ani, de data aceasta un singur tânar a indraznit sa sfideze gerul Bobotezei si s-a aruncat, doar in slip, dupa cruce, si a reusit sa o prinda in câteva minute. „Este a patra oara când sar dupa cruce si a treia oara când reusesc sa o prind. Din pacate, este singura data când am sarit singur. Mai vorbisem cu alti baieti, dar au renuntat. De obicei, saream câte sapte, opt“, a afirmat Sandu Petre Ion, de 27 de ani. Curajul tânarului va fi rasplatit de primarie cu doua milioane si jumatate de lei la care se adauga si banii pe care cei prezenti i-au depus in urna de lânga butoiul cu apa sfintita.
Traditiile nu au murit inca
Multi dintre barbatii adunati pe marginea Dunarii discutau despre performantele lor de altadata. „Am sarit de mai multe ori, nici nu mai stiu de câte. As sari si acum, la cei 70 de ani ai mei, dar nu se mai poate. Acum este parca ceva mai bine pentru cei care sar. Parca gerul Bobotezei, asa cum il stiam noi, de crapau pietrele, s-a mai muiat“, a spus Mihai Talmas. O data prinsa crucea, oamenii s-au risipit pe la casele lor, dar nu inainte de a-si umple sticlele cu apa sfintita pe care o vor pastra peste an, alaturi de un fir de busuioc, lânga icoana.
In jurul orei 18.00, locuitorii s-au adunat in preajma fântânilor din oras pentru a le pazi. „Oamenii se aduna pe lânga fântâni, aprind focuri, fac gratare si asculta muzica pâna dimineata. Traditia spune ca fântânile trebuie pazite de cei care vor sa spurce apa“, a precizat primarul Traistaru.
Când se crapa de ziua, cei care au pazit fântânile pleaca prin oras cu Iordanitul, botezându-i pe cei care le ies in cale, dar si gospodariile si animalele oamenilor care ii rasplatesc punându-le bani in vasul de arama numit „polomecel“ sau „polomeac“. Ziua continua cu praznuirea Sfântului Ioan, moment care incheie sarbatorile de iarna.
