Intr-o comuna parca uitata de lume, Ghindeni, un barbat traieste doar cu voia lui Dumnezeu si din mila oamenilor cu suflet. Singura sursa de lumina din casa lui Constantin Ciobanu o constituie luminarile, iar hrana sa – cite o bucata de piine primita de la vecini. Desi are probleme grave de sanatate, medicii refuza sa-l consulte pentru ca nu are CAS-ul platit. Si pentru ca nu mai poate presta orele de munca in folosul comunitatii, i-a fost sistat si ajutorul social.
Nea Costica s-a nascut in urma cu 52 de ani in satul Ghindeni, fiind singurul copil al familiei Ciobanu. Mama lui a decedat la nasterea sa, iar dupa doi ani, si tatal sau a trecut in nefiinta, raminind singur pe lume. Alecu Bajan, un om cu suflet mare si cu dragoste de copii, l-a infiat, oferindu-i caminul si grija parinteasca de care avea nevoie si, in ciuda conditiilor materiale precare, l-a educat si l-a invatat sa-si cistige piinea. A muncit 20 de ani pe santier pentru a-si ajuta parintele care nu a mai putut sa-si cistige singur existenta, pina cind picioarele i-au fost afectate de o boala grava. S-a intors in locurile natale, unde a trait impreuna cu tatal adoptiv din rasplata pentru munca pe care o presta intotdeauna cu seriozitate si punctualitate, dupa cum spun vecinii. Insa necazurile au continuat, reintoarcerea acasa fiind urmata de decesul parintelui.
Patru kilometri cu lemnele in spinare
In ciuda faptului ca sanatatea nu-i mai permite sa faca multe lucruri, nea Costica a gasit intelegerea vecinilor. Camera in care locuieste in prezent a fost construita cu ajutorul lui nea Ion Fiertu, care, desi nu este instarit, i-a dat o mina de ajutor. In doar patru metri patrati, fara curent electric si fara apa, cu un pat facut din scinduri si cartoane in loc de fereastra, nea Costica este fericit ca vede lumina zilei in fiecare dimineata, neuitind sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru oamenii cu suflet mare pe care ia scos in cale. „Chiar daca sint bolnav, imi poarta Dumnezeu de grija. Asa cum sint pot sa merg patru kilometri pe jos, mai greu, ce e drept, ca ma dor foarte tare picioarele, si sa car cu spinarea lemne din padure, ca sa fac focul si sa pot sa maninc ceva. Au fost zile cind nu am putut merge si nu am mincat nimic. Nu sint raspunzatori oamenii din sat pentru boala mea, ca sa-mi dea ei zilnic mincare. Atit cit vrea Domnul sa traiesc, o sa-mi asigur traiul prin munca cinstita, asa cum m-a invatat tatal meu“.
Ajutorul social i-a fost sistat
Pentru faptul ca nea Costica este un bun crestin si munceste de fiecare data atunci cind este chemat, oamenii din comuna il ajuta si ii acorda sprijinul dupa posibilitati. „De cite ori am avut nevoie sa-l iau la munca pe Costica, el a venit. Nu a refuzat pe nimeni pina acum si munceste si bine. Are nevoie de sanatate, sa ne ajute si in continuare“, a spus tanti Ioana, o localnica. Din putinii bani cistigati, nea Costica si-a cumparat medicamente, pentru a mai alina putin durerile pe care le are. „Mai luam si eu de la oras citeva pastile pentru picioare, atunci cind aveam ajutorul social. Nu aveam prea multi bani, dar ma ajutau cit de cit“, a spus acesta. Ajutorul social de care a beneficiat nu-l mai poate primi, deoarece nu mai rezista sa munceasca prea mult. Pentru obtinerea celor 200.000 de lei, nea Costica trebuia sa presteze 72 de ore de munca in folosul comunitatii, iar starea sa de sanatate nu ii permitea acest lucru. I-ar fi fost necesara o adeverinta din care sa rezulte ca, din punct de vedere medical, nu este apt de munca. S-a prezentat la medicul din comuna pentru a solicita certificatul medical, insa nu l-a putut primi pentru ca nu are CAS-ul platit. I s-a spus ca are nevoie de aproximativ 17 milioane de lei, suma restanta acumulata de cind cartea sa de munca a fost sistata, iar contributiile catre Casa de Asigurari au incetat. Pentru ca nu are cum sa-si plateasca datoriile, el nu poate primi ajutorul banesc, dar nici asistenta medicala si tratamentul care-i sint atit de necesare.
Unde-i lege nu-i tocmeala
Cazul lui nea Costica nu este singurul din comuna, intr-o situatie asemanatoare aflindu-se si alti sateni. Primarul comunei spune ca are cunostinta de problemele lor si ca incearca sa-i ajute in limita posibilitatilor legale. „Din ’68 si pina anul trecut, oamenii astia au fost ai nimanui si s-au dezobisnuit sa se implice in problemele comunitatii, sa participe la sedintele organizate la primarie. Realitatea este crunta, stiu ca viata e grea, dar oamenii sint si ei vinovati ca nu se zbat pentru problemele lor. Am facut dosarul lui Constantin Ciobanu pentru ajutor social si trebuia sa munceasca 72 de ore, dar nu putea. I-am solicitat atunci un certificat medical pe care nu l-a adus. Cu mai mult de atit nu pot sa-l ajut, pentru ca nu-mi permite legea“, a declarat Florea Anghelin, primarul comunei Ghindeni. Pentru nea Costica ramine doar speranta ca vor mai fi oameni care isi vor intoarce fata catre semenii lor suferinzi.
