Florica Ion traieste din mila trecatorilor de multi ani. La cei 80 de ani ai sai, viata ii pare o amintire urita pe care si-ar dori sa o vada sfirsita cit mai curind. Desi a muncit in agricultura 12 ani, femeia nu primeste nici pensie, nici ajutor social din partea Primariei din Cotofenii de Jos, unde a avut domiciliul, si e nevoita sa doarma in scarile blocurilor ai caror locatari ii tolereaza prezenta.
Florica Ion cerseste in cartierul craiovean Rovine de ani de zile. Tanti Ica, asa cum ii spun vinzatoarele de la magazinele de pe strada Petre Ispirescu, nu intinde niciodata mina. Se asaza pe bordura si asteapta ca oamenii milosi sa-i ofere o piine. „Sint multi oameni care imi dau cite o bucata de piine. Altceva nici nu vreau. Daca cineva imi da o piine, pastrez din ea si am grija sa-mi ajunga toata saptamina. Din cind in cind imi aduc si haine vechi sau incaltaminte si sint foarte recunoscatoare pentru ca eu nu am cum sa fac rost de asa ceva“, a spus femeia. Cea mai grea perioada este insa iarna cind, din cauza frigului, are mereu degeraturi la picioare si este nevoita sa se adaposteasca in scarile blocurilor. „Citeodata oamenii sint deranjati de faptul ca se trezesc dimineata cu mine dormind pe scari si ma injura, dar acum cred ca o sa fie altfel. Mi-au promis niste oameni milosi ca o sa ma lase sa stau cu ei pina la primavara“, a spus Florica Ion.
Singura speranta e moartea
Tanti Ica isi aminteste ca a avut cindva o familie, o casa in comuna Cotofenii de Jos si un rost in viata. „Vremurile erau altfel atunci. Aveam mama si tata, munceam la cimp cit era ziua de lunga si seara aveam la cine sa ma intorc acasa. Dar ai mei au murit si am ramas singura, nu am avut nici frati, nici surori. Dupa aceea a venit si apa si mi-a subrezit casa. Statea sa cada pe mine. Stiti cum este: un necaz nu vine niciodata singur, iar pe mine m-au napadit toate deodata. In acelasi an m-am imbolnavit din cauza problemelor si nu am mai putut munci. Veneam mereu la Craiova la doctori. Imi spuneau mereu ca am probleme cu inima si ca ar trebui sa ma tratez, dar nu am avut bani si boala s-a agravat. Atunci am hotarit sa ramin in Craiova si sa cersesc. Oricum nu aveam alt viitor, iar casa de la Cotofeni se prabusise intre timp“, a povestit femeia. Cind a venit virsta pensionarii, Florica Ion s-a hotarit sa se intoarca in satul natal pentru a-si cere drepturile, insa raspunsul primarului din Cotofeni a fost categoric. „Mi-a spus ca n-am muncit destul si ca oricum nu exista bani si pentru mine. Am stiut atunci ca o sa am o batrinete grea si rusinoasa“. Florica Ion nu mai gaseste nici macar puterea sa spere intr-un viitor mai bun. Singurul lucru care o mai bucura este siguranta ca va muri cindva si nu va mai suferi. „Inima nu ma lasa deloc sa dorm, sint niste dureri ingrozitoare si nu am bani sa ma duc sa ma tratez. De-asta sper sa ma duc mai repede, sa nu mai sufar atita“, a spus batrina.
