O femeie de 52 de ani din Craiova este disperata. Dupa o viata plina de greutati si neajunsuri, Marinela nu mai are locuinta si este nevoita sa stea pe unde apuca. Ea are nevoie de ajutorul semenilor pentru a gasi un loc de munca si pentru a rezolva situatia dificila in care se afla.
„Situatia mea si a fiului meu este foarte dificila. Baiatul a terminat liceul si a intrat la facultate. A intrat la forma de invatamint cu taxa la Facultatea de Matematica Informatica, desi are o medie peste noua“, a povestit cu mindrie Marinela Baboi. Reusita fiului i-a adus Marinelei singura raza de bucurie si speranta in atitea greutati ale vietii. Din ochii femeii incep sa picure lacrimi cind incepe sa vorbeasca despre situatia in care este.
„In urma cu multi ani m-am despartit de sot. M-a parasit pur si simplu. Nu i-a pasat nici macar de cei doi copii ai nostri. Ei au ramas cu mine. Am trait foarte multe momente grele din cauza neajunsurilor. Ne era greu pentru ca nu mai aveam pe nimeni din familie care sa ne intinda o mina de ajutor. O perioada, copiii au primit pensie alimentara de la tatal lor. Apoi au inceput problemele. Uneori primeam banii, alteori nu. L-am dat in judecata, dar am renuntat la pensie pentru ca nu mai avea rost, stateam mereu pe la judecata“, a spus femeia. Din cauza problemelor de sanatate cu care femeia a inceput sa se confrunte, banii i-au ajuns Marinelei cu greu. „Am probleme de sanatate. Din pacate, nu prea am putut sa ma ocup de ele tot din lipsa banilor“, a mai spus femeia.
O viata umbrita de probleme
Familia traieste doar din pensia mamei. Marinela a lucrat 23 de ani la Electroputere, a fost data afara, iar o perioada a luat ajutorul de somaj. Apoi femeia s-a imbolnavit de hepatita cronica evolutiva si s-a pensionat pe caz de boala. Din acest motiv au inceput sa se adune datorii din ce in ce mai mari la plata intretinerii apartamentului in care femeia locuia cu cei doi copii. La un moment dat au fost nevoiti sa vinda apartamentul pentru a achita datoriile. „Si cum un necaz nu vine niciodata singur, baiatul, elev la liceu, s-a imbolnavit si el tot de hepatita si a avut nevoie de tratament pe o perioada destul de indelungata, am cheltuit foarte multi bani. Din cauza asta am fost fortata sa vind apartamentul, am achitat toate datoriile, iar din ce a ramas nu ne-a mai ajuns sa cumparam altceva. A fost o perioada ingrozitoare. Situatia s-a prelungit pina acum. Nici eu, nici fiul meu nu mai stim ce sa mai facem. Fata s-a casatorit, dar nici lor nu le este bine pentru ca sint nevoiti sa stea cu chirie“, a afirmat Marinela.
„Vreau sa muncesc sa-mi intretin baiatul“
„In toamna anului trecut am cumparat o casa in Goicea. Am dus acolo putinele lucruri pe care le mai aveam. Pe moment ne-am bucurat ca aveam un loc al nostru, dar bucuria nu a durat prea mult. Din putinii bani pe care i-am avut am cumparat o casa aproape in paragina. Ce sa facem? Nu am avut de ales, am luat ce am putut. Am incercat sa stau o perioada in ea, dar este atit de darapanata. Asta-iarna am fost aproape tot timpul bolnava si am stat mai mult internata. Acum locuim separat pe la diferite cunostinte din Craiova, oameni care au suflet si care au fost de acord sa ne ajute“, a povestit femeia. Marinela stie ca aceasta situatie nu poate dura la nesfirsit, iar marea ei dorinta este sa gaseasca un loc de munca. „Sint disperata, am rostit de atitea ori cuvintul asta ca m-am saturat. Eu as avea nevoie de internari si de niste tratamente serioase. Fiul meu va incepe cursurile si nu stiu ce vom face pentru ca din pensia mea de un milion noua sute nu pot sa-i platesc taxa. Deoarece nu avem unde locui, am incercat sa-l cazez la internatul UCECOM, dar mi s-a spus ca are nevoie de peste opt sute de mii de lei pe luna pentru plata chiriei. Cred ca un loc de munca ne-ar salva. Ar fi niste bani care sa ne ajute sa trecem peste atitea greutati la care eu, momentan, nu intrezaresc nici o solutie. Am apelat la dumneavoastra cu speranta ca o persoana cu suflet ne va ajuta. Nu vreau nimic pentru mine. Vreau sa muncesc ca sa pot sa-mi tin baiatul in facultate. El este marea mea speranta“, a completat Marinela.
