16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitateSperanta a reaparut pentru o mama si fiica ei

Speranta a reaparut pentru o mama si fiica ei

In urma articolului „O craioveanca isi pune casa la dispozitia celor nevoiasi“ aparut miercuri, 10 august, in paginile Gazetei de Sud, o familie nevoiasa afectata de inundatiile din ultimele luni va avea din nou sansa sa locuiasca intr-o casa adevarata.


„Am citit articolul si am venit la dumneavoastra cu inima indoita. Nu credeam ca vom avea un asemenea noroc, pentru ca stiam ca sint multe familii nevoiase in Craiova, poate ca sint altii care au mai multa nevoie de un adapost decit noi“, a declarat Maria Popescu. Femeia locuieste in Craiova, pe strada Stinjeneilor nr. 16. Problemele acesteia au inceput pe 7 mai cind, in urma ploilor, curtea casei sale s-a transformat intr-un veritabil iaz, apa ajungind chiar la un metru si jumatate. Atunci, toate casele de pe aceasta strada au avut de suferit din cauza sistemului de canalizare, care nu a putut sa preia cantitatea mare de apa cazuta in urma ploilor, si a faptului ca toate curtile sint situate la aproximativ doi metri sub nivelul soselei. „Casa asta este construita in 1960 si este facuta din chirpici. Ploaia a fost atit de puternica, iar apa atit de multa, incit peretii nu au mai rezistat. Constructia este afectata de jur imprejur, usile si ferestrele nu se mai inchid, geamurile s-au spart din cauza faptului ca peretii s-au deplasat, iar prin tavan curge apa la cea mai mica ploaie“, a precizat femeia.


Cele doua femei stau mai mult pe drumuri


De trei luni, Maria Popescu impreuna cu fetita sa, Camelia, locuiesc pe unde pot. „Am stat un timp pe la vecini si am fost internate in Sanatoriul de la Leamna pentru ca ne-am imbolnavit amindoua. Camelia inca mai ia tratament, trebuie sa ia medicamentele timp de trei luni. Apoi am stat la niste rude, dar nu se mai poate, cit sa ma tina si ei? Acum stam aici, dar ma tem ca va cadea casa pe noi“, a povestit Maria Popescu. Femeia este pensionata pe caz de boala de sapte ani, acum un an a suferit o operatie in urma careia a ramas doar cu un plamin, iar din cauza inundatiei si a umezelii s-a ales cu o infectie la rinichi si cu o tuse de care a scapat cu greu. Camelia sufera de intirziere mintala si este incadrata in gradul doi de handicap, iar din cauza faptului ca a stat mult timp in apa rece de la inundatii a facut o infectie pulmonara. Veniturile celor doua abia daca le permit sa-si asigure mincarea si medicamentele. „Din pensia mea de un milion sapte sute si din cea a fetei de un milion patru sute nu avem cum sa ne facem o casa. Pe linga asta, terenul pe care se afla actuala locuinta este mai mult decit impropriu. Chiar daca nu mai ploua, curtea se umple mereu de apa. Avem o pompa cu care apa este scoasa seara, dar peste noapte ea se aduna la loc, pentru ca suntem asezati foarte jos, iar pinza freatica este aproape de suprafata“, a mai spus femeia.


Incercarile de a face rost de o locuinta nu au avut sorti de izbinda


„Am alergat pe la primarie, sperind ca voi rezolva ceva cu locuinta. Fata are dosarul depus de cinci ani ca sa obtina o locuinta sociala, pentru ca are acest handicap, dar am incetat sa mai speram. In aceste trei luni de la inundatii am facut zeci de drumuri la primarie. Am fost in trei audinte oficiale la domnul primar Solomon si am pierdut numarul diminetilor in care ne gasea asteptindu-l pe scarile primariei. La inceput, ne-a promis ca o sa ne ajute. Au venit sapte comisii care doar au constatat starea in care se afla casa. Apoi ne-au spus ca nu au bani. Domnul primar a ajuns chiar sa-si bata joc de noi, spunindu-ne ca domnia sa nu este constructor de case. Astazi (ieri – n.r.) am fost din nou la primarie, ca sa ma inscriu iar in audienta, dar persoana de acolo mi-a spus ca nu ma mai poate inscrie pentru ca am fost de prea multe ori. Domnul primar nu are timp si bani pentru noi, cei cu adevarat amariti, dar are bani din belsug pentru tot felul de modernizari, unele mai inutile decit altele“, a declarat cu lacrimi in ochi femeia.


A aparut si o umbra de speranta


„Speranta mi-a incoltit in minte in momentul in care am citit articolul, dar imi era teama, pentru ca stiam ca eu nu sint o persoana norocoasa. Daca mi-as povesti viata si toate necazurile prin care am trecut, as putea sa scriu un roman“, a spus Maria Popescu. Dar se pare ca norocul i-a suris in sfirsit femeii. Aceasta s-a intilnit cu doamna Marioara Nicolita si au discutat despre noua locuinta.


Nici Maria si nici Camelia nu s-au speriat de faptul ca aceasta casa se afla la tara. „Tot ce ma intereseaza este sa am un acoperis deasupra capului. Ma bucur foarte mult ca am gasit un adapost fetitei mele, cred ca ne ajung toate necazurile de pina acum. Pentru noi nu conteaza ca vom merge la tara, cred ca ne va fi mai bine acolo. Aici nu mai putem sta, casa noastra nu va mai rezita mult timp. Ni s-a rupt si patul, ca sa ajungem la toaleta trebuie sa apelam la vecini, in curte nu mai avem nimic altceva decit apa. Aveam si eu flori si rosii, acum este totul o balta. Noi ne-am multumi numai cu o camera. Am inteles ca la Bujoru este si o gradina, ma bucur ca vom avea parte de miscare in aer curat si nu vom mai respira aerul cu miros de igrasie care este acum in casa noastra. Va multumesc din suflet“, a declarat femeia.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS